La începutul secolului al XIX-lea, un raționalism steril
stinsese viața spirituală a Danemarcei. Cu toate acestea, existau semne ale
unor vremuri mai bune. În 1803, un tânăr pastor parohial, care mai târziu a
devenit episcop al diecezei de Zeelandă, J. P. Mynster, „a găsit pacea lui
Dumnezeu, care întrece orice pricepere” - propria sa expresie - iar în 1811, N.
F. S. Gründtoig, care a devenit părintele mișcării „folkehöjskole”, a fost
convertit. De asemenea, în rândul oamenilor de rând începuse o mișcare. În
Iutlanda, lângă Vejle, așa-numiții „Iuți Puternici” s-au opus vehement clerul
raționalist al Bisericii de Stat și a predicat convertirea și credința în
Hristos. Pe Fünen, un cizmar sărac, Hans Swane, a fost un martor credincios al
adevărului, iar unul dintre convertiții săi, Chr. Madsen, a devenit un
predicator puternic. În partea de vest a Zeelandei exista și o grupă de
credincioși, printre care se număra contele Holstein, din Holsteinborg. Aceste
diferite grupuri de credincioși, fără a se separa de Biserica de Stat, țineau
întâlniri pentru edificare reciprocă și au persistat în ciuda dezaprobării
oficiale
În 1839, Köbner, care, fiind danez născut, era foarte
interesat de patria sa, a întreprins o călătorie în Danemarca pentru a-i
cunoaște mai bine pe acești credincioși. A fost primit cu prietenie și i s-au
oferit numeroase oportunități de a predica. La una dintre întâlnirile sale de
pe insula sa natală, Fünen, a izbucnit o discuție cu privire la botez, iar unul
dintre cei prezenți a spus că Köbner ar trebui să meargă la Copenhaga și să
viziteze Mönster, în care ar găsi un om după inima sa. Köbner a acceptat spusele
ca pe o îndreptare spre Dumnezeu. A călătorit la Copenhaga și a găsit acolo un
grup de credincioși adunați în jurul gravorului Mönster, un om care era un
convertit din grupul Zeelandei de Vest, dar care se convinsese, pe motive
biblice, de nepotrivirea botezului copiilor, deși încă nu știa nimic despre
baptiști. Köbner a profitat de ocazie și s-a străduit să le clarifice ideile.
După plecarea sa, a menținut corespondența cu grupul, iar membrii acestuia au
decis în cele din urmă să părăsească Biserica de Stat.
După aceea, Oncken și Köbner au călătorit la Copenhaga și,
în octombrie 1839, au botezat unsprezece persoane pentru a forma prima Biserică
Baptistă Daneză, cu Mönster ca lider. Persecuția a izbucnit imediat, iar
întâlnirile au fost strict interzise de Guvern. Cu toate acestea, mica turmă a
crescut în număr, iar în 1840, în cursul unei a doua călătorii, Oncken și
Köbner au reușit să boteze încă zece persoane. Cu puțin timp înainte, fratele
lui Mönster, student la teologie, fusese convertit și botezat la Hamburg.
Oncken și Köbner și-au prelungit călătoria pe insula Langeland, unde acesta din
urmă stabilise deja în 1839 contactul cu un grup de credincioși, iar dintre
aceștia opt fuseseră acum botezați. Și aici s-a manifestat ura și s-a oferit o
recompensă pentru prinderea celor doi vizitatori eretici. Aceștia au scăpat
exact la timp pentru a evita arestarea.
În Aalborg (Iutlanda) existau și câțiva credincioși, printre
care un sergent-major în armată, Föltved. O soră a soției sale s-a numărat
printre cei zece botezați la Copenhaga, în iunie 1840. Un prieten al lui
Föltved, fierar, avea nevoie de un asistent și, ca răspuns la o scrisoare de la
Föltved, Mönster a trimis unul dintre primii unsprezece, rezultatul fiind că
șase botezuri au avut loc acolo pe 1 octombrie 1840. A fost formată o biserică,
iar Föltved a fost ales pastor. Când acest lucru a devenit cunoscut, furtuna
persecuției a izbucnit furios asupra baptiștilor. Mönster a fost închis, după
care fratele său, Adolf, a preluat conducerea comunității până când, în martie
1841, aceasta a fost dizolvată de poliție. Nedescurajat de oficialități din
cauza acestei atitudini, Adolf Mönster a botezat unsprezece persoane în luna
mai a anului următor și, din această cauză, a fost și închis. La sugestia lui
Oncken, o delegație a vizitat Danemarca în septembrie 1841 și i-a prezentat
regelui o petiție în numele baptiștilor, semnată de 400 de pastori englezi; dar
acest efort și eforturile Elizabeth Fry nu au avut succes. Abia la sfârșitul
lunii noiembrie, prizonierii au fost eliberați și apoi li s-a interzis să
predice. Ignorând interdicția, și-au reluat activitatea și a apărut o mișcare
puternică. Adolf Mönster, după ce a botezat alte șaisprezece persoane, a fost
din nou încarcerat, iar o cauză similară a dus la rearestarea fratelui său mai
mare. O delegație din America (august 1842) nu a reușit să le asigure
libertatea de acțiune; într-adevăr, P. Mönster a fost ulterior închis de trei
ori. În același an, a fost promulgată o lege care oferea baptiștilor un loc de
refugiu în Fredericia (unde și descendenților hughenoților li s-a permis să
locuiască). Numai în acest loc, baptiștilor li se permitea să administreze
botezul și Cina Domnului și să facă prozeliți. În plus, legea prevedea că
copiii baptiștilor trebuie să fie botezați fie de către baptiști înșiși, fie în
Biserica Luterană, iar copiii proveniți din căsătorii mixte trebuie, de
asemenea, educați în luteranism. Refuzul ascultării a dus la a patra și a
cincea închisoare a lui Mönster, precum și la încarcerarea persoanelor
botezate.
La Copenhaga, progresul a fost frânat de o divizare
nefericită în 1845, prin care partea secesivă a pus bazele primei Biserici
actuale din 1845, persecuția a încetat treptat. În 1849, o constituție liberală
a fost asigurată pentru regat și, odată cu ea, libertatea conștiinței; astfel,
persecuția a devenit ilegală. Existau atunci șase biserici baptiste cu
aproximativ 400 de membri, pe lângă biserica din Mönster din Copenhaga și două
biserici mici de la țară legate de aceasta. Aceste trei biserici numărau peste
200 de membri
După perioada de persecuție (1839-1849), a urmat o perioadă
de extindere (1850-1864). La Copenhaga, lucrarea a fost neprosperă în această
perioadă. În 1850, influențele mormone au cauzat probleme grave. Biserica din
Mönster, în special, a avut de suferit - de fapt, puțin mai rămăsese din
această biserică în 1853, când Mönster și-a abandonat lucrarea și, se pare, și
opiniile sale baptiste. Dar, în întreaga țară, mișcarea a prosperat. În ciuda
problemelor serioase cu mormonii din Aalborg, sute de membri au fost adăugați
la această biserică. Până în 1864, nouă biserici noi fuseseră organizate în
diferite părți ale țării, iar numărul total de membri crescuse la aproximativ
1600.
Ceea ce poate fi descris ca o perioadă de organizare a avut
succes și a durat până în 1883. Slăbiciunea cauzei în timpul perioadei de
extindere a fost lipsa unor lideri capabili. Au existat mulți predicatori laici
buni și serioși, dar niciunul care să poată organiza lucrarea și să conducă
denominațiunea spre cuceriri mai mari.
Pentru a satisface nevoia, Julius Köbner, care nu-și
pierduse niciodată interesul pentru țara sa natală, s-a întors acolo ca pastor
al bisericii din Copenhaga în 1865, iar imediat această biserică a început să
prospere. La încheierea în acea perioadă număra aproximativ 400 de membri.
„Kristuskirken”, în care se desfășoară și astăzi slujba religioasă, a fost
sfințită pe 13 octombrie 1867.
Influența lui Köbner s-a exercitat prin conferințele anuale,
care, din 1865, au fost ținute în mod regulat de delegați din toate bisericile.
Activitățile parlamentare nu au fost excesive; conferințele erau cursuri destul
de scurte de teologie, politică bisericească și practică creștină; iar Köbner
era profesorul.
Darurile poetice ale lui Köbner i-au permis, de asemenea, să
pregătească pentru baptiștii danezi prima lor carte de imnuri.
A urmat o perioadă de progres, în special în anii 1884-1899.
În 1879, când Köbner a părăsit Danemarca, se făcuseră multe în domeniul
organizării și educației spirituale; dar progresul numeric fusese
neconsiderabil. Din 1880 până în 1883 s-a înregistrat chiar și o scădere a
numărului total de membri. Numai biserica din Copenhaga s-a bucurat de
prosperitate sub conducerea succesorului lui Köbner, Marius Larsen, cel mai
capabil predicator pe care l-au avut baptiștii danezi.
Încă de la început, baptiștii danezi au fost în strânsă
legătură cu cei germani, iar prin intermediul Germaniei s-a primit ajutor
american. Acesta, însă, încetase acum. Majoritatea bisericilor erau sărace, iar
oamenii erau necesari pentru lucrare. Speranța și curajul erau la un nivel
scăzut.
Apoi, din fericire, s-au stabilit relații cu Uniunea
Misionară Baptistă Americană. Un număr de tineri predicatori au primit
pregătire teologică la seminarul din Morgan Park, unde un profesor danez, N. J.
Jensen a fost conducătorul unui departament danez-norvegian, iar sprijinul
financiar acordat bisericilor a fost acordat de Societatea Americană.
Acest ajutor a stârnit un nou curaj în biserici, iar un
progres substanțial a urmat. Din 1883 până în 1899 au avut loc peste 3500 de
botezuri, iar numărul total de membri a crescut de la aproximativ 2200 la 3906.
Odată cu sfârșitul anului 1899, avansul rapid a fost brusc
oprit. De atunci, creșterea numărului de membri a fost mică, numărul total de
membri fiind acum de 4226, iar numărul de învățați fiind exact 5000.
Prezentul poate fi numit o nouă perioadă de organizare și
educație Liceul Popular (Gistrüp Höjskole) a fost construit în 1899.
Conducătorul său, în primii zece ani, a fost P. Olsen. Acesta a fost succedat
de Dr. J. P. Ras-müssey. În cei șaisprezece ani de existență, cursurile școlii
(cinci luni pentru bărbați și trei luni pentru femei) au fost frecventate de
aproximativ șase sute de tinere și tinere. Treisprezece dintre pastorii mai
tineri au primit, de asemenea, partea elementară a educației lor acolo.
Din 1910, a existat, de asemenea, o mică școală de formare
pentru pastori la Copenhaga.
În această perioadă, a fost dezvoltată o Lucrare a
Tineretului; au fost ținute cursuri pentru profesorii de școală duminicală; și
au fost construite o serie de noi lăcașuri de cult.
Ziarul denominațional a început ca o publicație lunară în
1854. În această perioadă, a fost contransformată într-un săptămânal. Numele
său actual este Bap-tisternes Ugeblad (Săptămânalul Baptist).
Biserica de Stat nu mai este ceea ce era în 1839. Există
numeroși credincioși în cadrul ei. Este încă strict luterană în teorie, dar
opiniile reformate cu privire la botez și Cina Domnului sunt răspândite. Au
apărut și alte Biserici Libere. Dar există încă o mare nevoie de baptiști ca
martori ai Evangheliei.
[1] Informațiile privind relațiile
dintre Oncken și Köbner cu mișcarea daneză (furnizate de reverendul F. W.
Herr-mann) au fost completate în mod valoros de dl. P. Olsen, de la care au
fost extrase detaliile despre istoria internă a bisericilor, care reprezintă
aproximativ două treimi din această secțiune. - ED
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu