,,Baptiștii și Marea Unire din 1918” este o carte ce ne duce, ne transpune în trecut cu 101 ani

În aceste zile, când sărbătorim ziua națională a României,  vă fac  recomandarea unei  cărți, ce ne poartă cu sufletul și spiritul în  anii aceia grei de lupte, bucurii, năzuințe ale poporului  Român, implicit resimțite  și de către baptiști.

Prezint aici postfața scrisă de istoricul dr. Marius Silveșan.

Vei constata citind, că sunt lucruri interesante, deosebit de importante pentru istoria poporului român baptist și nu numai, poate, de care nici nu știai înainte,  realizate de către baptiștii români din Transilvania, în primă fază sub regim maghiar, iar mai apoi din România Mare reîntregită.

Baptiștii și Marea Unire din 1918

Adevăruri și implicații

Dr. Marius Silveșan

Anul 2018 este unul special pentru poporul român dat fiind faptul că se împlinesc o sută de ani de la terminarea Primului Război Mondial (1914-1918) și realizarea  unirii Regatului Român cu provinciile istorice. Atunci Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Țara Mamă cunoscută sub numele de Vechiul Regat. Marea Adunarea Națională de la 1 Decembrie 2018 de la Alba-Iulia a fost una deosebită și pentru poporul baptist. Baptiștii au suferit și s-au bucurat alături de ceilalți români de greutățile și bucuriile prin care a trecut țara la acest început de secol XX. Baptiștii au fost pe front și au dorit realizarea Unirii, astfel că acuzațiile referitoare la neimplicarea și neparticiparea lor la realizarea acestui deziderat de secole sunt nefondate. Vom reveni asupra acestui aspect, iar acum vom prezenta unele informații succinte referitoare la prezența și evoluția baptiștilor în spațiul românesc.

Baptiștii sunt prezenți în Vechiul Regat încă de la mijlocul secolului al XIX -lea (1856) o dată cu stabilirea unei familii de baptiști germani în București. Ulterior prin acțiunea misionară a lui Karl Johann și Augusta Scharsmidt, beneficiind și de o oarecare libertate religioasă, comunitatea de credincioși s-a dezvoltat, astfel că în anul 1865 prin faptul că magistratul orașului București acordă comunității baptiste germane dreptul de a ține registre de stare civilă considerăm acest moment ca dată a recunoașterii de către autorități a bisericii baptiste germane din București, prima biserică baptistă din Vechiul Regat.

În Transilvania, Anton Novak, credincios baptist a ajuns în primăvara anului 1871 la Salonta Mare unde a găsit un grup de cercetători ai Bibliei. Anterior avem informații despre un colportor de Biblii care a ajuns până la Cluj. La 6 august 1875, Heinrich Mayer, predicator baptist, a botezat la Salonta Mare un grup de opt persoane între care se regăsea și Mihai Cornea (Mihaly Kornya), care va fi unul dintre cei mai activi și eficienți predicatori în Transilvania, lucrând atât printre maghiari, cât și printre români. Ca urmare, anul 1875 este cel în care avem informații despre înființarea primei biserici baptiste (maghiare) în Transilvania. Prima biserică baptistă (germană) în Vechiul Regat poate fi considerată ca fiind înființată, zece ani mai devreme, astfel că influența germană a fost proeminentă și benefică în același timp. La începutul secolului XX, cu un an înainte de primul război balcanic, respectiv în anul 1912 avem și prima biserică baptistă română în Vechiul Regat prin efortul pastorului Constantin Adorian care va deveni și pastorul acesteia[1]. Biserica baptistă care l-a momentul respectiv se afla la marginea orașului a ajuns să se situeze astăzi în centru, pe Șoseaua Nicolae Titulescu[2] la zece minute de Piața Victoriei și sediul guvernului României.

În perioada de până la izbucnirea Primului Război Mondial (1914-1918) baptiștii au avut o oarecare libertate religioasă, însă situația acestora a fost diferită în România față de provinciile istorice. În Vechiul Regat avem o scrisoare interesantă și unică pentru contextul istoric și politic al mijlocului secolului al XIX –lea. Ea a fost adresată de Karl Johann Scahrmidt lui Gerhard Oncken, lider baptist german cu un rol deosebit în impulsionarea misionarismului pe continentul european. În cadrul scrisorii se menționa că „aici[3] există libertate de credință. Noi am folosit această libertate și am înființat o asociație pentru răspândirea de tractate. Opt familii ajută cu bani. S-au tipărit și s-au răspândit până acum 3.000 de exemplare de tractate. Aici sunt vreo două zeci de mii de germani și nu este nimeni cine să-i îndrume la Hristos”.[4]

În Transilvania baptiștii vor primi recunoașterea statutului de cult religios în anul 1905 în baza Legi XLIII din 1895.

La izbucnirea Primului Război Mondial în anul 1914[5], românii din Imperiul Austro-Ungar vor lupta în armata imperială. Printre ei au fost și baptiști, astfel că unii din soldați se vor converti la confesiunea baptistă și vor spune și altora Vestea Bună pe care ei au aflat-o pe front. Astfel că la terminarea războiului vom avea în România Mareo serie de noi comunității baptiste. Este de menționat aici faptul că Războiul cel Mare a oferit un context favorabil răspândirii noii credințe, fiind în acest fel unul din factorii care au influențat creșterea comunităților baptiste în primii ani de după război. Un exemplu concludent în acest sens ne este oferit în carte care oferă argumente în favoarea celor afirmate mai sus. Astfel, numai din Biserica Creștină Baptistă din Curtici au fost 51 de recruți împreună cu prezbiterul Ilie Mariș[6].

După anul 1916 avem recruți baptiști și din Vechiul Regat o dată cu intrarea României în război.

---

[1] Pentru mai multe detalii despre viața acestui lider înzestrat cu viziune de Dumnezeu a se vedea Daniel Mariș, Teodor-Ioan Colda, Constantin Adorian : un lider baptist român vizionar, Carmel Print, Arad, 2015. 

[2] Biserica Creștină Baptistă Golgota din București este una dintre cele mai mari biserici baptiste din București.

[3] Referire la  București.

[4] Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România : 1856-1989, Ediție revizuită, Editura Făclia, Editura Universității Emanuel din Oradea, Oradea, 2007, p. 19.

[5] România s-a declarat neutră și va rămâne astfel până în anul 1916 când va intra în război de partea Antantei deși avea semnat un tratat de alianță cu Puterile Centrale.

[6] Ilie Mariș este străbunicul pastorului Daniel Mariș de la Biserica Creștină Baptistă Golgota din București, acesta având gradul științific de conferențiar universitar, fiind rectorul în exercițiu al Institutului Teologic Baptist din București. Institutul Teologic Baptist din București este continuatorul Seminarului Teologic Baptist din București înființat în anul 1920.

Când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu?

4. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5. El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6. pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7. pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice. (Tit 3:4-7, VDCC)

Lumea în care trăim este una a eului personal și a centrării atenției noastre doar asupra problemelor noastre, a nevoilor noastre. Nu prea mai contează că cineva suferă din diferite motive. Este bine că nu sunt eu în locul lui,  ne gândim în sinea noastră. Iar atunci, când este vorba de un centru de interes, să zicem, ceea ce ne preocupă este ca acel centru ,,Să fiu EU”. În zilele noastre, egoismul ne stăpânește feroce, egocentrismul face parte din cursul vieții de zi cu zi, indiferența față de aproapele nostru ne caracterizează și ne dezumanizează. Ajungem să ne intereseze de cel de lângă noi doar dacă (văd) și vedem că ne depășește în ceea ce face sau deține, iar atunci devenim invidioși, bârfitori, rău-intenționați. Judecăm foarte ușor, în funcție de culoarea pielii, orientare religioasă, statut social, stare materială, profesie,  etc.  Suntem aroganți, crezându-ne mai capabili decât ,,fratele” aproapele tău și al meu, toate aceste judecăți de valoare laolaltă cu egoismul, indiferența și alte defecte, diminuează, scad din puterea noastră de a IUBI. În aceste condiții Dumnezeu în dragostea Lui ne arată o bogată bunătate aducătoare de mântuire.

Avem timp să ne oprim să vedem această galerie de supremă artă a lui Dumnezeu desfășurată în istorie de dragul tău și al meu?

                                                                                 I.          La vremea hotărâtă

Dumnezeu lucrează după un plan alcătuit în Sine, pe când încă nu era lumea și la un punct al existenței Sale infinite hotărăște, ca planul să fie pus în aplicare.

Venirea bunătății întrupată în persoana Domnului Isus, fiul unic a lui Dumneze, s-a făcut după același plan și de aceea Magii au știut să vină la timp să-L caute, iar preoții au știut să le spună Magilor să meargă la Betleem.

Dumnezeu nu a avut planul A și încă unul de rezervă B, dacă nu reușește cu A pune în aplicare planul B. Nu, El a avut un singur plan bun făcut  după știința Lui, încă dinainte de a exista creația, capodopera Lui.

23. pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
(Faptele apostolilor 2:23, VDCC)

                                                                              II.          La vremea potrivită

S-a arătat  într-o țară mică, neînsemnată din Asia, o zonă înapoiată din punct de vedere cultural. Într-un moment dificil al anului 331 a fost cucerită de  Alexandru cel mare al Greciei,  împărat care, deși a trăit doar 33 de ani a cucerit lumea. În jurul anului 333 distruge Imperiul Persan și cucerește Egiptul, Siria,  Ierusalimul și limba oficială devine în imperiu greaca. Alexandru moare și Imperiul se împarte între generalii lui.

Timp de aproape 268 de ani micul stat al Iudeilor se află sub influența grecilor, care sunt interesați de cultura și mai ales de cărțile sfinte ale Iudeei, traducându-le din ebraică în greacă. Aceste traduceri primesc denumirea de Septuaginta. Mulți iudei au îmbrățișat limba filozofilor, au început să citească Scriptura în greacă iar mai târziu apostolii Domnului Isus își vor scrie cărțile lor în limba greacă.

În anul 63 î.Hr. romanii asediază Ierusalimul pe care-l cuceresc, Imperiul Roman asigurându-și dominația peste aproape toată Euopa, Asia și Africa de nord.

La vremea potrivită înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu s-a arătat într-o țară mică, cu o cultură înaltă a grecilor și sub o domnie de fier a Romanilor, atunci când puteai circula destul de  sigur pe 3 continente. Acuzația Domnului Isus de pe cruce era scrisă în cele 3 limbi, două de mare circulație, greaca și latina, cea de-a treia fiind ebraica, limba poporului lui Dumnezeu.

                                                                           III.          La vremea mântuirii

Planul lui Dumnezeu este mântuirea tuturor oamenilor și de acea El creează conjuncturi și face în așa fel încât,  să te întâlnești și să vezi bunătatea lui Dumnezeu care aduce mântuire oamenilor.

Vremea mântuirii fiecărui om este ACUM.  Amânarea este nesocotirea marii Lui bunătăți și te poate costa să petreci veșnicia în Locuința Morților în chinuri. De aceea răspunde azi, neîntârziat..

2. Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
(2 Corinteni 6:2, VDCC)

4. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2:4)

7. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
(Psalmii 34:7, VDCC)

100 de ani de la înființarea primului organ de presă al Uniunii: „Farul Mântuirei”

Farul Mântuirii ia naștere odată cu Uniunea baptistă și are 100 de ani de la apariție. Existența i-a fost de scurtă durată, dar bogată în evenimente bune și rele. Ea a adus Cuvântul lui Dumnezeu în casele oamenilor.

Revista cultului baptist se numea ”Farul Mântuirii” şi apărea pentru prima dată la 1 Decembrie 1919, sub îndrumarea fr. Constantin Adorian[1], ca și organ de presă al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România. Revista are un bogat conținut: pe prima pagină avem un mesaj scris, în general de redactorul revistei, mesaj care are diferite teme.  În paginile revistei din data de 15 Iunie 1932 a fost tipărit un mesaj scris de către însuși Carmen Sylva, regina mamă cu tema – ,,Creștinismul de azi”. Revista mai conținea predici, anunţuri din țară despre înmormântări, botezuri, cununii, știri misionare din țară și străinătate, precum  și alte anunțuri. În numărul din martie 1923 este publicată ”Mărturisirea Credinței Baptiste a Creștinilor Botezați precum și Constituirea Comunităților Baptiste, documentată cu citate din Sfânta Scriptură.” La această mărturisire au colaborat Constantin Adorian, Radu Tască, Ioan Popa, Vasile Berbecar, Mihai Vicaș, Dumitru Baban, Jan Staneschi, Nicu Sava, Toma Slăv, Ilie Mârza, Adam Sezonov, Teodor Puşcaș , Gheorghe Vulpescu, Gheorghe Teleagă și alții.

Se scria despre ce trebuie să fie libertatea religioasă și de faptul că nu este respectată în țara noastra, erau amintite prigonirile din Rusia și alte informații din întreaga lume.

La Conferința Uniunii de la Buteni din 28.09. 1922 fr. Constantin Adorian, președintele Uniunii într-un ”Memorandum„ citit în cadrul Congresului spune despre revistă următoarele: ”Farul Mântuirei a avut la finele anului 1920 o pagubă de treisprezece mii de lei, la finele anului 1921 o paguba de 3000 mii lei în total optsprezece mii de lei. Această pagubă a fost acoperită de Dr. Rushbrooke.”[2]

Revista a fost martoră la evenimentele importante ale națiunii române, dar mai cu seamă la bucuriile și necazurile poporului Baptist.

Aici citim necrologul fr. Gheorge Slăv, primul cărturar baptist: ”Fratele Gheorge Slăv a fost la mulți frați în țară cunoscut. De mai mulți ani a spus el că era bolnăvicios. El a scris cartea: ”Evanghelia și focul” și afișul ”Mai este o lume”. A publicat cu mai mulți ani înainte de acestea o revistă cu titlul: ,,Lumina Lumei” și a prelucrat cartea de cântări ”Cântările Sionului”, în anul 1903. El fu născut în anul 1869, s-a pocăit in anul 1902 și după o suferință îndelungată, care l-a slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit Duminică în 5 Oct. a.c. (1919). Așa dară am avut un lucrător în literatură, până putea lucra, de mai mulți ani însă nu mai era în stare a lucra decât evanghelist, iar în anii din urmă trebuia să se retragă dela tot lucru. Acum a bătut și al lui ceas, în care fu chemat din această lume plină de suferinți și necazuri la aceea bucurie, despre care el de multe ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi în onoare.”[3]

În  februarie 1932, adică după 13 ani de la apariţie, prima pagină ne întristează cu titlul: ”Farul Mântuirii este în primejdie”. Într-adevăr, din articol reiese că această revista își va înceta activitatea din cauza marilor datorii acumulate în timp și pe care cei mai mulți frați din țară nu le-au achitat. Citatul este tulburător: ”Da! Farul Mântuirii este în primejdie; în primejdia grea și tristă de a-și întrerupe apariția, de a se stinge și dispare din nobila sa luptă.”

Trist, dar adevărat, după 13 ani de apariție Farul Mântuirii rămâne istorie din pricină că, mulți dintre frați nu au plătit abonamentele iar creditorii luau ei ce se aduna în contul revistei.

Deviza revistei  era:

Citiți ,,FARUL MÂNTUIREI!”

Abonați-vă la ,,FARUL MÂNTUIREI!”

Oferiți fraților ”FARUL MÂNTUIREI!”

Sprijiniți cu banul și scrisul vostru ”FARUL MÂNTUIREI”.

Să nu lipsească din nici o casă creștină ”FARUL MÂNTUIREI”.

“Farul Mântuirii” – Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste din România.

Preţul abonamentului 6 lei pe an

Redacţia şi Administraţia Bucureşti, Strada Toamnei No. 105. Redactor: Vasile Berbecar; Administrator: C. Adorian.

Toate cererile, reclamaţiunile şi abonamentul să se trimită la administraţie pe adresa: C. Adorian – 105, Strada Toamnei, 105 – Bucureşti.

Articole de fratele Vasile Berbecar scrise în primul număr.

 

 Un “Far Mântuitor”.

După multe luni zgomotoase şi nopţi petrecute în nesiguranţă, pline de aşteptare după o călăuză în viaţa creştinească îl putem numi binevenit azi, când plutim încă pe o mare zgomotoasă a lumii în nesiguranţă. Ce bun era acest far de îl puteam avea pe timpul apăsării dureroase din partea unor oameni neînţelegători. Un aşa far ne putea aduce prin razele lui în mijlocul nopţii întunecoase a cercetării grele o mângâiere, îmbărbătare şi curaj în lupta cu valurile furioase. Dară – acest far ne lipsea. Nu că ne-ar fi lipsit dumnezeescul cuvânt al Evangheliei măreţe, dară ne lipsea un far, care cu razele sale ne arăta în întunericul nopţii ispitelor spre stelele cele luminoase ale promisiunilor dumnezeeşti. Deci după ce „Solul Păcii” de mai multe luni nu mai apare ne-am hotărât a da revistei noastre un alt format şi alt titlu şi sperăm ca şi această revistă să servească ca un „Far Mântuitor” multor cititori spre binecuvântare. Deci, lumineze acest „Far Mântuitor” pe toţi cititorii şi să-i conducă la limanul cel ceresc prin poveţele sale, ca să fie spre onoarea lui Cristos, Lumina lumii. [4]

                                                                                                  Berbecar.

„Farul Mântuirei”[5]

În frământările valurilor zgomotoase ale mării zbuciumate de furtuni cât este de bine dacă corăbierul zăreşte în mijlocul nopţii întunecoase o rază de lumină, care varsă speranţă în sufletul său disperat. Ce simţ de fericire şi linişte sufletească îl apucă, dacă a răsărit lumina vreunui far luminător a cărui raze mântuitoare străbat la multe mile întunericul nopţii furtunoase. El primeşte o nouă speranţă în suflet, puterea-i se căleşte spre o luptă nouă împotriva valurilor furtunoase şi el îndreaptă corabia sa spre acea lumină a farului mântuitor. Dacă corabia lui a ajuns a suferi naufragiu şi el s-a putut a se salva pe un rest a nenorocitei sale corăbii la privirea luminii farului pluteşte cu nădejde spre lumină şi îşi caută mântuirea vieţii sale în apropierea farului mântuitor.

Un corăbier poate fi cât de isteţ în lucrul său, dacă în mijlocul mării zgomotoase şi în întunericul nopţii furtunoase nu ajunge toată isteţia lui nimic, dacă lipseşte farul (turnul) cel luminător, care să-i dea direcţia căii spre limanul dorit, unde şi-ar putea mântui viaţa.

Un far este astfel construit ca să stea tare şi neclintit la ţărmul mării şi la locurile cele mai periclitate. Farul e destinat a vărsa lumina sa în mare depărtare la toate corăbiile ce trec marea. Însă oricât de frumos şi de bine ar fi el construit, de niciun folos nu ar fi dacă nu ar avea lumina aprinsă şi nu ar lumina în noaptea întunecoasă când se ridică valurile zgomotoase, unde se zbuciumă câte o corabie pe marea înfuriată de furtuni. Deci lumina din far este principalul.

Tot aşa şi creştinul are pe calea vieţii sale sufleteşti trebuinţă de un far luminător, care să-i arate calea spre malul cel dorit al veşniciei.

Un aşa far luminător este înainte de toate dumnezeescul cuvânt al Evangheliei care de multe veacuri stă neclintit, şi oricâte valuri zgomotoase, spumegătoare întunericului păcatului s-au izbit de acest far, nu au avut niciun rezultat căci cel ce a aprins lumina acestui far este însuşi Domnul nostru Isus Cristos care luminează, şi revarsă razele sale măreţe prin sfântul său Spirit în toate părţile. Lumea aceasta este ca o mare zgomotoasă şi ce întuneric mai mare poate fi ca păcatul cu tot zbuciumul lui.

Domnul nostru Isus zice: „Voi sunteţi lumina lumii, adică în lumea aceasta întunecoasă voi sunteţi ca un far ce are să lumineze” şi apoi mai zice: „Aşa să lumineze faptele voastre înaintea oamenilor, adică ca far aveţi să luminaţi cu acea lumină, ce însuşi Domnul a aprins în voi”.

Ca noi să avem această lumină în noi avem trebuinţă de o călăuză, iar această călăuză bună şi de încredere este negreşit Sfânta Scriptură. La mulţi însă le place a mai avea ceva pe lângă Biblie, care să le dea îndrumare în ea. Şi aceasta ni se oferă astă dată prin această revistă modestă sub titlul: „Farul Mântuirei”. Această revistă nu voieşte a fi altceva, ci, ca un far luminător, să arunce anume raze luminătoare către fiecare suflet ajuns în vârtejul valurilor zgomotoase pentru al aduce la limanul dorit. Această revistă vrea să fie un far mântuitor prin razele ce le revarsă din lumina cea mare pe care însuşi Isus Cristos, Mântuitorul nostru a aprins-o prin Spiritul Său.

Fie dar, caestă revistă modestă cu adevărat un „Far Mântuitor” pentru noi toţi, care să ne ducă prin toate ispitele la limanul cel dorit şi iubit al eternităţii. Iar Dumnezeu, lumina cea veşnică şi perfectă să ne lumineze pe toţi tot mai mult ca şi noi ca nişte lumini mici, arătăm prin faptele şi umblarea noastră oamenilor calea spre limanul cel veşnic. Fie ca Numele cel glorios al Farului ceresc Isus Cristos să fie glorificat în veci. Aceasta doreşte la toţi.

                      V. Berbecar.

Misiune.[6]

Curtici. În cursul anului a avut 3 botezuri, în total au fost botezate 44 de suflete. Lucrul înaintează.  R. Tasca.

Buteni. În cerc s-au ţinut până acum 5 botezuri în total 150 de suflete. V. Berbecar.

În judeţele Bihor, Hunedoara, Caraș -Severin şi altele au fost botezuri, ne lipsesc însă numărul celor botezaţi.

Reclame

În curând va apărea:

“Steaua Dimineţii” – Mică revistă religioasă pentru copii va conţine istorioare şi poezii frumoase.

“Psalmistul” – Revistă religioasă a tinerimii va conţine Poezii, Declamaţiuni, Cântece noi şi îndemnuri pentru cultura tineretului creştin.

“Chemarea Mângâietoare” – Foaie religioasă pentru prietenii Evangheliei va conţine îndemnuri spre pocăinţă.

“Cârmuitorul” – Revista predicatorului şi a învăţătorilor şcolii de Duminică va conţine lecţiile Şcolii de Duminică, Exegeza, Homiletica etc.

Apare odată cu Congresul, dar prezintă programul Congresului.

Primul congres al Uniunii Comunităţilor Baptiste române din România-Mare, care se va ţine la Bucureşti în zilele de: Vineri 28, Sâmbătă 29 şi Duminică 30 Noiembrie 1919.

   PROGRAM

Vineri 28 Noiembrie:

1. 8 – 9 Oră de rugăciune.

2. 9 – 12 Deschiderea congresului C. Adorian.

3. . . . .  .Alegerea preşedintelui congresului.

4. Ref.   Puterea unirii şi folosul centralizării de Ion Popa.

5. Ref.   Organizarea noastră de G. Nicoară.

6. Ref.   Lipsa lucrătorilor şi trebuinţele lor de R. Taşcă.

7. Ref.  Prosperarea misiunii în trecut, prezent şi viitor de I. Ţirban.

8. Ref.  Economie financiară şi casieria centrală de G. Nicoară.

 De la ora 3-6

9. Ref.   Starea actuală a casei de Theodor Sida.

10. Ref.  Şcoala de misiune şi folosul ei de R. Taşcă.

11. Ref.  Şcoala Duminicală  de Vasile Berbecar.

12. Ref.  Societatea tinerilor de C. Adorian.

13. Ref.  Literatura noastră de M. Vicaş.

14. Ref.  Cultivarea cântului de Vasile Berbecar.

15. Ref.  Femeia ca sprijin al misiunii de A. Oală.

16. Ref.  Văduvele, Orfani, Săraci şi bătrâni de G. Vârsândan.

17.      Seara 8.30 – 9.30 Evanghelizare şi cântări.

Sâmbătă 29 Noiembrie 1919

18. 8- 9   Oră de rugăciune.

19. Ref    Bucovina şi Evanghelia de G. Păduche.

20. Ref.   Basarabia şi pocăinţa de Ivanov.

21. Ref.  Dobrogea şi Cristos de R. Tasca.

22. Ref.  Moldova şi noi de Nicoale Petrescu.

23. Ref.  Lupta noastră de C. Adorian.

24. Ref.  Evanghelizarea Banatului de Ştefan Ignea.

25. Ref.   Localurile de adunare ca stil, acustică, confort şi arhitectură de M. Munteanu.

           De la ora 3 – 6

26. Ref.  Unificarea cultului divin de G. Florian.

27.     Importanţa misiunii în Bucureşti de I. Branca.

28.     Denumirea Fraţilor ordinaţi ca diaconi.

29. Alegerea comitetului dirigent.

30. 8 – 9 Evanghelizare.

Duminică 30 Noiembrie 1919

31.  9 - 10  Oră de rugăciune.

32. 10 – 11 Serviciul Dumnezeesc.

33. 11 – 12 Ordinarea.

              După amiază

34.  4 – 7  Evanghelizare.

35.    Cina iubirii.

  

---

[1] Farul Mântuirii, Anul X. No. 20-24, Număr festiv 40 pagini Decembrie 1929, pag.18 ,Semicentenarul Bisericilor Baptiste Române.

[2] AUBR. Fond Coresp. D2, Procese verbale Congrese și comitete, Uniune. 1918-1924, file,199

[3] Farul Mântuirii, No.1, 1.Decembrie 1919, pag 5,6

[4] Farul Mântuirei, Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România, an 1, nr. 1, 1 Decembrie 1919, p. 1.

[5] Farul Mântuirei, An I, Nr. 1, 1, Decembrie 1919, p. 4.

[6] Farul Mântuirii 1919 -1, p.8.

Primul Congres al Uniunii din 1 decembrie 1919 de la București.

După entuziasmul mare de la Unire și baptiștii, mânați de năzuințe înalte, au început demersuri pentru a-și crea propria lor Uniune.

Mai jos prezint câteva dintre problemele prin care treceau locuitorii României mari.

Anul 1919 a fost un an zbuciumat pentru că autoritatea maghiară trebuia să se retragă și puterea preluată de către autoritățile române. Lucrarea aceasta nu a fost ușoară pentru că stârnea înpotrivire. Toate mișcările împotriva Unirii trebuiau îndepărtate, în acest scop s-a înființat la Sibiu în primăvara anului 1919 „Serviciul de Siguranță”.

Sindicatele maghiare în primăvara anului 1919 declanșează greve la Cluj. Presa maghiară avea și ea mare influență, răspândind  tensiuni în rândul populației și de aceea s-a format „Cenzura Militară Regală” care cenzura presa.[1]

Problema militară nu era rezolvată. La data de 20 iulie 1919 Aradul era condus de primar și prefect ungur, dar atunci când  vine în România,  generalul Franchet d'Espèrey nu a vrut să recunoască autoritatea maghiară spunând: „Aradul este oraș Român, cunosc numai pe prefectul român, unde este?”[2] Numai după această dată trupele sârbești și franceze evacuează Banatul, iar în anul 1921 comisia mixtă sârbo-română fixează granițele.

În ziua de 10 August 1919 șvabii din Banat solicitau anexarea Banatului la România.[3]

Traiul era din ce în ce mai costisitor, alimentele nu se găseau și de aceea se scumpeau mult. Pentru a vedea situația grea din România Mare a anului 1919 prezint următoarea statistică: „O statistică oficială din 1919 arată o creștere de 35 % până la 650 la sută pentru obiectele următoare: pâine, oțet, ceapă, fasole, cafea, cartofi, lapte, carne de porc, de 650-950 la sută pentru lemne, carne de oaie, mici, undelemn, orez, vin găini, curcani, zahăr, ouă; de 950 % -1250 % pentru carne de vacă, măsline, rațe; de 1321 % pentru grăsime de porc; 1471% pentru brânză; de 2081% pentru orez.”[4]

În aceste condiții baptiștii dornici să se grupeze într-o Uniune străbat țara și se întâlnesc pe data de 4 iunie 1919 la Șiria. Despre Conferința aceasta am scris AICI.

Conferința Comunităților Baptiste Române din Transilvania și România alege un comitet provizoriu central dirigent, care să se ocupe de pregătirea unui congres însă fără o dată stabilită în prealabil. Nu după mult timp a fost aleasă ca și dată ziua de 1 decembrie 1919 exact la un an de la Marea Unire. Acest Congres a fost primul  însă, din cauză, că nu au putut ajunge toți delegații a fost un congres nestatutar. La acesta s-au luat unele decizii.

Redau în întregime protocolul luat cu ocazia acestui Congres de Vasile Berbecar cu scuzele de rigoare pentru unele greșeli de nume ce pot apărea. Protocolul se găsește în Arhiva Uniunii. Dacă vei găsi unele greșeli ajută-mă să le corectez. Mulțumesc.

      Protocol

Luat la Congresul Comunităților Baptiste în București 1919, Dec. 1.

Se ține oră de rugăciune de fr. C. Adorian care citește Ps. 23. După o scurtă îmbărbățire se roagă fr. M. Muntean, apoi se cântă cântarea Nr. 11 din program.

Fr. Adorian amintește pe frații Purdei și Slăvu că au trecut din viață, ceea ce a micșorat numărul lucrătorilor noștri.

Se regretează că frații nu au sosit în numărul dorit. Se oferește (oferă) ca pentru această zi să fie un președinte ales. Frații denumesc pe fr. Adorian, el însă nu vrea să primească, după la stăruința fraților rămâne și i se dă fr. Florian ca ajutor. Fr. Florian mulțămește denumirea.

Se citește protocolul din Șiria și se trece la program.

Fr. Popa nefiind de față se trece la altul.

Fr. Nicoară citește referatul său: „Organizarea noastră”.

Fr. Adorian zice că punctele de organizare nu se pot primi cum sunt, ci să se numească o comisiune (comisie), care să cerce (încerce?) lucrul în separat. Fratele Florian aprobă cele puse.

Fr. Leu tot aceea spune.

Fr. Nicoară, oare s-o mai citească o dată, dacă se dorește o va mai citi o dată. El vorbește referitor la referatul său.

Fr. Averbuch zice să răscumpărăm timpul, că sunt multe alte lucruri, deci să se denumească pentru fiecare lucru o comisiune, aceasta să facă și să aducă înainte lucrul ca gata. Noi și avem frați capabili la aceasta, care își pot culege din lucrul altor frați pățanii, aceia să studieze aceasta.

Comisiunea se denumește: Muntean, Berbecar, I. Popa, Florian, Țirban, Vicaș, Ignea, Ivanov, Hodoroba, Adorian, Sida, Varșandan, Tașca, N. Popa și Nicoară. Aceștia să primesc. Referatul fratelui Țirban rămâne, fiind absent. Referatul lui Tașcă va urma.

Referatul lui Nicoară „Economia financiară” se citește. Se discută că dacă acestea au să se facă de unde se va spesa (plăti, cheltui?)

Fr. Muntean spune că a se spesa numai de acolo se poate, de unde este, că numai una casă avem, iar de  nu este în ea, trebue umplută, să fie de unde lucra.

Fr. Leu întreabă că oare mai există consiliul ales, dacă da, atunci acesta să lucreze, cum a lucrat cu aceiași împuternicire. Fr. Nicoară zice că noi până în scurt nici n-am întrebuințat nimic decât acum în urmă și putea-se-va și mai departe întrebuința de este de unde.

Fr. Muntean zice că, comitetul dirigent a avut până aici puterea a lucra, iar de nu mai vrea să rămână va abzice (demisiona?) și se vor alege alții în loc sau rămâne tot aceia.

Fr. Adorian lămurește această chestiune pentru spesele de la Șiria până la București (Iunie – Decembrie). După o mai lungă discuție din partea mai multor frați ajungem la rezultatul, ca să facem ceva până la congresul viitor.

Se recomandă a se da acest referat unei comisii. Comitetul se întregește cu frații Ivanov – Basarabia și Hodoroba – Bucovina.

Se dă un scurt raport despre starea actuală a casei centrale, din care se lămurește, că nu bani, ci datorie are. Se discută asupra acestei chestiuni. Se denumește (numește) ca comisie pentru economie frații Hanc, Sida, Todinca, Ignea, Simarton, Muntean și Ardan (nu sunt sigură de nume).

Tașcă: Referat „Lipsa lucrătorilor” și “Școala de misiune”. Berbecar: Referat „Școala Duminicală”. Fratele Adorian recomandă Școala Misională ca un lucru foarte necesar, tot așa și Școala Duminicală.

Fr. Nicoară zice referitor la școala copiilor că ei să nu fie siliți a umbla la religie, adică la cea ortodoxă, ci să umble la a noastră. În Radna a fost fr. Varșandan provocat a o face. Fr. Adorian mulțumește aducerea aminte și noi ne vom interesa despre aceasta îndată ce se va putea.

Fr. Adorian: Referat „Societatea tînărimei”.

Fr. Pavel Hasnaș spune despre experiențe bune și rele între tinerimea din mai multe locuri. Fr. Nicoară recomandă pentru „Școala duminicală” să aibă foița „Steaua Dimineții” care să aducă lecțiunile și învățături, poezii pentru copii.

Fr. Ivanov recomandă „Societatea tînărimei” sub conducerea a 2 frați mai bătrâni, care să lucreze împreună cu tinerii și recomandă aceasta cu căldură.

Fr. Vicaș nefiind de față, fr. Adorian vorbește referitor la „Literatura noastră” și o recomandă, îndrumând la „Farul Mântuirei”, totodată recomandă pentru tinerime „Psalmistul”, apoi oferește (oferă) pentru copii „Steaua Dimineții” și pentru streini (străini) „Chemarea Mângăitoare”. După aceasta mai recomandă pentru predicatori și învățătorii Școlii duminicale o revistă sub titlul „Cârmuitorul”.

Fr. Schlipf a donat pentru această revistă în memoria fiului său 100 Lei.

Fr. Nicoară recomandă ca „Chemarea Mângăietoare” să fie alăturată la „Farul Mântuirei” ca adaos, așa fiecare o capătă (primește) și o dă vecinului său.

Fr. Florian recomandă ca mai mulți să doneze pentru revista „Cârmuitorul”, ca să apară cât mai curând, fiind nouă, la toți de folos. Fr. Petrescu donează pentru ea 100 Lei.

Fr. Leu recomandă literatura ca un lucru principal care a lucrat foarte mult și toate aceste reviste să apară, să nu lipsească nici una. O recomandă cu căldură.

Fr. Florian recomandă ca „Cârmuitorul” să se pună îndată în lucru. Fr. Brola recomandă a fi foile sprijinite. Fr. Pavel H. recomandă a se face îndată foița „Steaua Dimineții”. Pentru scopul ajutorării foilor donează  suma de  X Lei (nu scrie nici o cifra).

Fr. Adorian citește un articol din „Universul” despre confesiunea Metodistă în America. Ce forță imensă e acolo, cât de admirabilă e lucrarea ei! E foarte lăudată de ziar.

Fr. Schlipf recomandă să ne plecăm la rugăciune. Tot el amintește să ne amintim și de lucrul german în București, e un lucru foarte greu iar și s-ar bucura a fi convins, că frații se roagă pentru ei.

Fr. Petrescu a oferit din partea comunității Brăila suma de x (nu scrie nici o cifră) Lei. Fr. Adorian închide ședința la 1 oră cu binecuântarea apostolică. Cu rugăciunea fratelui Florian și o cântare se începe ședința de după masă de la ora 2 și 10.

Fr. Schlipf se recomandă ca ajutor de mijlocire între noi și frații din străinătate. Este cu bucurie primit.

Berbecar: Referat „Cultivarea cântului”. Fr. Adorian întreabă de are cineva a spune ceva la aceasta.

Fr. Ardan amintește starea cea slabă a cultului public cu copiii. Fr. Adorian zice că aceasta nu se ține de noi, că noi vorbim despre cele religionare, iar de școala publică nu ne putem ocupa, că acela e lucrul statului, la care nu ne putem amesteca. Că de vrem s-o facem și atunci ne impune statul ordine la care avem a ne subordina (supune).

Fr. Leu zice că noi nu putem facea aceasta, că nu avem puteri suficiente.

Fr. Păduche nefiind prezent vorbește fr. Hodoroba. El spune că în Bucovina este Evanghelie la mulți acoperită cu prav (praf?), dar ea are lipsă de evangheliști. Fr. Tolar  a fost de a lucrat în Bucovina care a și botezat mai mulți frați. Acum fiindcă cei ce au lucrat mai înainte au fost 2 frați, unul din ei e acum invalid, celălalt fu acum la Paști ales ca lucrător. Atunci au fost 47 frați și acest an s-au botezat 58 încă.

Fr. Ivanov: Referat „Basarabia și Pocăința”. Frații din Bsarabia doresc unirea cu frații români, și ar trebui prevăzuți cu lucrători, ca să fie ajutor acolo. Pentru aceasta vom lua dispoziții în comitet.

Fr. Tașcă: Referat „Dobrogea și Christos”.

Fr. Leu zice că noi ar trebui să alegem un comitet nu executiv, nici dirigent, ci de misiune care ar cerca (cerceta) toate aceste stări și le-ar regula (rezolva) aducând aceasta înaintea comitetului de economie.

Fr. Petrescu zice, că stau la îndemână 100 Lei ca să meargă 1-2 frați spre a cerceta Dobrogea. El pune la dispoziție 100 de Lei.

Fr. Petrescu: Referat „Moldova și noi.”

Fr. Leu se bucură de raport. El recomandă pe cei 2 frați școlați (instruiți, învățați) în America. Ei sunt români și să-i cerem de la frați.

Fr. Petrescu zice că are cea mai bună legătură și fr. Igrișan va veni curând și va mijloci tot posibilul. El va intra în legătură cu frații comitetului nostru. Fr. Adorian zice că nu avem ce aștepta, lucrul e foarte mare și putem să ne punem îndată în legătură cu frații americani, la care nici marea nu ne poate împiedica.

Fr. Adorian: Referat „Lupta noastră.”

Fr. Muntean: Referat „Localurile de adunare.” Vorbește despre templul solomonic, despre dorința lui David pentru a zidi un templu. Noi trebuie să privim la cele referate de frații de mai înainte. Noi avem a zidi casa lui Dumnezeu în toate locurile spiritualmente, ba chiar și pe la colțurile străzilor. Să nu ne sprijinim numai pe frații americani. Deocamdată să ne punem silința a zidi astfel apoi se vor găsi și casele, și dacă la început în case închiriate la timpul lor vor găsi ei cum să zidească. Amintește un asil (azil) pentru bătrâni clădit de un județ, care nu era în stare a-i ținea, până când pocăiții deși având mai mulți săraci sunt în stare a-i susține. Amintește casa fraților pentru clădirea capelelor.

Fr. Adorian vorbește despre confortul adunării. Casele să aibă un stil roman, în triunghi și dinăuntru să aibă o bună acustică. Să aibă și balcoane ca să se poată vedea oricare ce vorbește și cântă. Fr. Florian și Tașcă vorbesc tot la această chestie aflând că noi nu avem confort. Fr. Muntean încă aprobă aceasta.

Fr. Averbuch spune că nu trebuie multă dispută ci  noi să ne rugăm ca lumina noastră să lumineze dinăuntru apoi vor găsi oamenii și adunarea noastră.

Fr. Florian: Referat „Unificarea cultului.” Fr. Adorian spune că el a învățat de la frații germani cum o face, însă în alte locuri a văzut el altceva. Provoacă pe fr. Leu, care a văzut atât în Transilvania, cât și în America forma cultului (divin) să ne spună părerea sa.

Fr. Leu spune, că la americani, la germani, maghiari, români toate sunt diferite. Cel mai bun și mai evanghelic e cel mai potrivit. Casele noastre sunt simple. Recomandă să fie cât se poate de simple și după Evanghelie. Ar fi bine să fim în uniformă. Recomandă ca comitetul de misiune să reguleze aceasta pentru toți.

Fr. Schlipf zice că crede, că după cuvântul biblic are să se facă în Spirit și în Adevăr. Este convins că Dumnezeu ascultă rugăciunea ori pe picioare, ori pe genunchi de stăm. Să nu fim legați de o formă ci să avem o deplină libertate.

Fr. Branca: Referat „Importanța misiunii în București.” Fr. Nicoară zice că aici este cea mai mare lipsă a fi lucrat și misionat, aici este cel mai mult păcat, aici trebuie sprijinite și înființate cât mai multe adunări.

Fr. Petrescu zice că noi avem elemente, dar și dacă erau nu s-a lucrat cu ei după cuviință. Acestea trebuie acum căutate și întrebuințate. Fr. Leu zice să îndreptăm și ochii și inima spre București deși se poate că nu va fi centrala, totuși să încercăm a uni puterile și să lucrăm aici.

F. Schlipf spune despre bunul general Pavel, care a făcut așa, că a căutat a cuceri mai înainte capitala unei țări. Așa să facem și noi, să căutăm a cuceri acest oraș mare pentru Christos. Ordinația rămâne.

Se vorbește despre congresul viitor regularea unde să fie: Curtici, Domnița Ileana sau Buteni. Data și locul se va hotărî de comisia denumită și anume frații Munteanu, Tașcă și Berbecar.

Fr. Averbuch vorbește cu multă căldură despre cântul vocal și instrumental fiind un profesor de muzică. El dă îndrumări și îndemnări bune și folositoare. La Chisenev este un profesor care pentru 50 lei lunar dă instruire de note și de muzică, însă cei ce vreu (vor, doresc) să învețe la el trebuie să știe ori limba germană, ori cea rusească. Afară de aceasta s-ar putea deprinde în cântări la corul adunării de acolo.

De altfel la frații de acolo stă predicatorul cu dirigentul (dirijor) și corul într-o legătură strânsă, și țin deosebit ore de rugăciune și ei se primesc la fel ca membri regulați ai comunității, adică cântăreții. De misiunea evreică (evreiască) se roagă fr. Averbuch ca să ne amintim în rugăciune pentru el și lucrul său.

Se amintește situația cu fr. Nicoară și se întreabă ce să facem cu el. Se cere autorizație ca să lucreze și de acum în serviciul nostru sau nu. Fr. Leu spune despre el ca să ne gândim, dacă este potrivit să rămână la lucru.

Fr. Adorian îl află bun pentru zelul său, însă pentru a predica nu e așa potrivit, dar el poate în alte lucruri mult face, în administrație și alt lucru al nostru. Fr. Florian îl recomandă. Se aprobă angajarea lui pe mai departe. Aceasta i se spune de fr. Adorian. El spune că stă la dispoziție până la congresul de mai aproape, însă de se va căsători poate va depune lucrul și-și va schimba izvorul câștigului că de aici nu va putea trăi. Atunci el își va aduce plângerea înaintea comunității, zice fr. Adorian.

Fr. Petrescu amintește banii veniți la el din America pentru săraci, din care s-au împărțit în unele locuri unde era de lipsă. El dă seama despre ei. Toate cele date sunt chitate.

Fr. Leu întreabă că oare arăta-se-va hotârîrea acestui congres înaintea guvernului. Nu! Prin cine? Prin comitetul dirigent. Fr. Muntean amintește pe un frate din Șomoștelnic, jud. Tîrnava mică. Acesta cere ajutor spiritual, că a fost foarte rău tratat. Fr. Nicoară îl va cerceta cu o ocazie.

Fr. Luca se jalbește (plânge) că adunările de pe la ei și prin jur se opresc a conveni seara, este însă îndemnat a cere baza sau legea pe care s-a dat așa ordin și noi ca centru vom mijloci. E vorba despre banii cercurilor care au a fi trimiși la centrală. Să fie dară trimiși. Ce să fie cu cercul din Șiria? Lucrător nu au și le trebuie om. Fr. Muntean are propunerea pentru ei: să facă o ședință și să-și pună înainte omul, ce-l vor afla de bun. Fr. Florian recomandă pe Moțocan.

Fr. Petrescu amintește pe Berlo, că vrea să lucreze, adică ar dori să fie lucrător. Se discută asupra acestei chestiuni. Nu se pune de lucrător.

Rămâne ca fr. Berbecar să cerceteze frații din Dobrogea, care ar dori să fie și fr. Tașcă cu el, fr. Petrescu zice că abia se vor ajunge banii pentru 2 inși și dă 100 Lei pachetați lui Berbecar.

Fr. Adorian închide cu cuvinte calde. Se cântă cântare 14, 1-5 din program.Cu rugăciunea fratelui Adorian se închide congresul.

           V. Berbecar,

                       Secretar.

---

[1] Iuliu I. Mezei Câmpeanu, Luptători Români Ardeleni, Cluj, 1940, p, 208. +

[2] Ion Clopoțel, Revoluția din 1918 și Unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926, p. 168.

[3] Tiron Albani, Douăzeci de ani de la Unire, Volumul I, Oradea, 1938, p. 26.

[4] Nicolae Iorga, Sub trei Regi, București 1932, Ediția a II-a, pp. 302-303. Statistică preluată din: Brăteanu, în Buletin statistică, 1919, pp. 294-5