Man Ilie 1935 – 2022, felcerul unui sat și al multor generații

 

Ilie Man s-a născut în ziua de 20 iulie 1935 în satul Boiereni, comuna Rohia, județul Maramureș. Părinții se numeau Ioan și Maria, care au fost hăruiți de Dumnezeu să creasă doi copii: Iliuță și Ana.

Iliuță era un copil ca ceilalți copii din generația lui, sprinten și jucăuș dar pe lângă toate îndeletnicirile copilăriei, avea și o dragoste de carte. Studiază școala primară în satul Boiereni și văzând părinții că învață bine și adolescentul Iliuță a vrut cu drag și pasiune, a fost dat la școală mai departe.

 A fost dat la Școala Medie Tehnică Sanitară de la Cluj care pregătea între anii 1950 – 1956 felceri, igieniști și asistenți medicali, pe care a absolvit-o cu bine.

După terminarea școlii a fost repartizat în Aiud, județul Alba, apoi în Reteag, județul Bistrița, iar în perioada 1958 vine spre zona natală, Târgu Lăpuș.

În anul 1959 se căsătorește cu Elvira, născută Galea, din Vad, județul Cluj și au împreună doi copii care azi locuiesc la București, Marius și Crinu.

Domnul Man cum îi spuneam cu toții, a lucrat de la înființarea dispensarului din Rohia ca asistent medical alături de doctorul Danciu, din Târgu Lăpuș și Veliciu, din Baia Mare.

Domnul felcer Man era activ când eu m-am născut în 1956 și mic copil fiind, mă ducea mama Voichița în brațe la dinspensar, dumnealui era acolo. Îmi  este imprimat în mintea mea ca cel ce ne dădea medicamente, injecții sau ce era nevoie ca să mă fac bine. Dumnealui s-a îngrijit de sănătate până ce eu am devenit un om bătrân.

Noi din sat îi spuneam „domnul felcer”, dar era mai mult decât un simplu cadru medical, era un doctor cu mare experiență, un om cu deosebite calități umane și morale. Iubea oamenii și tot timpul era cu zâmbetul pe buze, eu nu l-am văzut nervos sau agitat.

La ce oră din zi sau noapte îl sunai, răspundea și venea dumnealui la bolnav. Când intra în casă avea o glumă pentru cel bolnav care începea a zâmbi și parcă jumătatea durerii trecea. După ce trata pacientul, stătea la o poveste și o glumă, că multe avea de spus și avea dispoziția și plăcerea să-l facă pe om să se simtă bine în prezența dumnealui.

Om de omenie, foarte popular, prietenos, și multe calități care l-a făcut iubit și prețuit de toți oamenii din sat. Orice om ar avea multe să povestescă despre demnealui și toate aprecierile ar fi reale.

Două exemple vreau să dau pe care le-am văzut cu ochii mei.

Eram mic copil, pe cînd în satul nostru trăia o femeie la care noi îi spuneam Ana lui Frunzălău. Mai mulți copii eram la gura uliciorii și pe ulița dinspre Păraie venea lelea Ană cu o legătură de lemne în spate. Domnul Man i-a luat legătura și i-a dus-o acasă. A fost o mare mirare pentru mine.

Al doilea exemplu îl dau din curtea mea din multe alte exemple bune de o mare noblețe. După anul 2000 am revenit să locuiesc la casa părintească și am mai adaus câte ceva la casa pe care o făcuse mama Voichița în anul 1965.     Într-o zi, când turnam niște beton eu și cu soția, ne ajuta și mama, văd că apare domnul Man cu o lopată în mână. Unde mergeți, l-am întrebat? Am venit să te ajut zice domnul Iliuță. Eu i-am zis: „domnu Man, dumneavoastră trebuie să ne faceți injecție nu să lucrați cu lopata”. Am început povești, întâmplări și bună dispoziție, că lucrarea era mică și o terminasem.

Domnul Man nu poate fi povestit într-un mic articol, dar duce cu dumnealui o lume cu multe întâmplări, necazuri și trăiri.

În anul 2012 se duce în valea Păritelui (Părinciului) să facă un bine, cum făcea în fiecare zi și când iese din curte, alunecă cade și se lovește puternic la cap. Ajunge acasă pe picoarele dumnealui și îi spunei soției ce s-a întâmplat. Sună copiii, care vin și-l duc la București. De aici viața se schimbă radical și cel care a venit în ajutorul a mii și mi de oameni, depindea de medicamente și îngrijire.

În ziua de 26 decembrie 2022, Dumnezeu pune capăt suferinței de aici de pămât și pleacă dintre noi un Om de o ținută demnă de urmat.

Să-i fie învierea fericită!