Biserica Creștină Baptistă din Vârfurile

 

Începuturile Bisericii Baptiste din Vârfurile sunt legate de lucrarea misionară a pastorului Gheorghe Crişan din Macea. În anul 1899 are loc primul botez cu 5 candidați, 4 dintre aceştia fiind Crainic Ioachim, Banciu Nicolae, Slav Ilie şi Nicoară Toader. Grupul de credincioşi s-a întrunit la închinare în casa lui Crainic Ioachim, după care s-a mutat în casa lui Banciu Nicolae.^[2]

Frații din biserică erau abonați la revista Adevărul, fiind activi şi răspunzând la întrebările biblice puse de redacție. Printre cei care au trimis răspunsuri la aceste întrebări îi amintim pe Crainic Ioachim și Crainic Petru.^[3]

Primul locaş de închinare al bisericii a fost construit în anul 1904. După 30 de ani, în anul 1934, când clădirea bisericii a devenit neîncăpătoare, credincioşii au început construirea unei noi biserici, dar Consiliul local s-a împotrivit proiectului. Neavând de ales, credincioşii au apelat la prefectul judeţului, care le-a aprobat cererea, astfel că noua clădire a fost inaugurată pe data de 16 iunie 1934.

Biserica a desfăşurat, încă de la început, o vie activitate spirituală, înfiinţând corul condus de Iuga Ilie, în anul 1905, apoi fanfara, iar în anul 1969, orchestra condusă de Iuga Elena. De asemenea, lucrările misionare şi pastorale ale bisericii au fost susţinute o bună perioadă de timp de dascălul Georgiu Slăv din Aciuţa, de la care ne-au rămas şi primele scrieri în spirit evanghelic.

Până în pragul celui Dintâi Război Mondial, biserica a fost condusă de pastorii-misionari pe valea Crişului Alb, anume: Teodor Sida, Slev Gheorghe, Vanci Vasile etc. În perioada interbelică, pastori au fost Dănilă Pascu, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti, şi Banciu Ioan, care a condus biserica până când a trecut în veşnicie, în anul 1953. În anul 1952, acesta organiza un Cerc Pastoral al bisericilor baptiste de pe valea Crişului Alb, în care a angajat câţiva pastori tineri, proaspăt absolvenţi ai Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti, precum: Stoica Dumitru, în Buteni, Chiu Mihai, în Gurahonţ şi Rusu Axente, pe Valea Deznei. Pe lângă aceştia, bisericile din respectiva zonă au fost conduse şi de pastori mai vârstnici, precum: Oarea Ioan, în Almaş, Fericean Gheorghe, în Bonţeşti, Emilian Tudor, în Sebiş şi Brânda Teodor, în Peşcuţa. Lunar, pastorii se întâlneau pentru rugăciune şi pentru discutarea unor probleme curente ale bisericilor, dar aceste întâlniri nu au durat mult timp, fiind interzise printr-un ordin al reprezentantului Ministerului Cultelor din raionul Gurahonţ.

Din biserica din Vârfuri s-au ridicat câţiva pastori consacraţi cum ar fi: Lazăr Aurel, pastorul bisericii din Deva timp de 35 de ani, Tica Ştefan, Iuga Traian şi Nicoară Gheorghe, membru-fondator al Cercului Pastoral amintit, care, împreună cu pastorul Vasile Berbecar, scotea un calendar pentru credincioşii baptişti români din Imperiul Austro-Ungar în anul 1913, la Budapesta. Îl găsim, de asemenea, la Bucureşti în anul 1919, printre membrii comitetului de iniţiativă în stabilirea relaţiilor de colaborare dintre credincioşii baptişti transilvăneni.

După anul 1990 biserica a fost păstorită de pastorul Dronca Vasile, actualmente având ca slujitor ordinat pe pastorul Fișteag Mihai.^[4]

---

[1] Fracment din cartea - Vasile Bel și Daniel Stoica Georgiu Slăv - Un cărturar iscusit în Legea Dmnului, referinţe şi mărturii biobibliografice, editura Risoprint, Cluj Napoca, 2024.

[2] Din Vârfurile pe înălțimile cerești, 116 ani de mărturie creștină baptistă în Vârfurile, 1899-2015, Echipa redacţională: Daniela Bodea, Ionel Lazăr, Siminel Lazăr, Dronca Vasile, Simona luga. Echipa de tehnoredactare: luga Sergiu, Luca David, Fericean Radu, Sima Adrian. Editura Carmel Print, Arad, 2015, p. 67.

[3] Adevărul, Anul IV, Nr. 4, aprilie 1911, p. 63.

[4] Istoric realizat de Guțu Daniel în lucrarea: Ioan Bunaciu, Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel & Editura Făclia, Oradea 2006, p. 430.