luni, 25 noiembrie 2024

Fratele păstor Ionel Mânzat din Dej, la 90 de ani – La mulți ani!

 


Prezint un credincios păstor care a fost peste măsură de harnic în lucrarea sa de slujire, a predicat, a vizitat familii, a încurajat, a dat sfat, a promovat tineri, a lucrat cu lopata la reparații de biserici, a mers la autorități și nu a știut să se ferească de greutăți, ci le-a înfrutant cu o încredere deplină în Dumnezeu.

Fratele Ionel Mânzat din Dej, trebuia să viziteze într-o lună următoarele Biserici Creștine Baptiste: Dej, Cetan, Căpâlna, Rus, Ileanda, Negreni, Câțcău, Chiuiești, Cășei, Gostila, Urișor, Rugășești, Poiana-Blenchi, Valea-Groșilor, Negârlești, Nima, Bunești și Purcărete.

S-a născut în 14 octombrie 1934 în comuna Câțcău din județul, atunci Someș, din părinții Nicolae și Iuliana, fiind primul copil al familiei Mânzat. În prezent din cei zece frați, sunt în viață doar 7, deoarece 3 au plecat în veșnicie de copii mici. Din cei șapte copii născuți în această familie de credincioși baptiști, trei sunt prin harul Domnului pastori.

Părinții au pornit pe calea pocăinței prin mișcarea Oastea Domnului, iar toți cei șapte copii au intrat pe calea pocăinței prin părinții lor care au fost credincioși, pocăiți cu adevărat, cu ajutorul Domnului și copiii călcându-le pe urme.

A urmat 7 clase primare la școala din localitatea natală, dintre care 4 în limba maghiară, ceea ce l-a ajutat să se înțeleagă cu cei din etnia maghiară. Copilăria și-a petrecut-o între școală și îngrijirea vitelor la o pășune, de unde era anunțat că trebuia să vină acasă pentru ca să meargă la școală, printr-o scândură albă care era pusă pe capătul casei, care era acoperită cu paie de grâu. Mergea la școală și apoi de la școală acasă și din nou cartea și caietul în traistă la pășune cu vitele, unde învăța pentru ziua următoare.

Tot în timpul copilăriei a avut Harul să-L primească pe Domnul ca Mântuitor, și în anul 1947, în 20 iulie, de sărbătoarea care se numește Prorocul Ilie, a primit botezul nou-testamental în râul Someș. La acest botez au fost 40 de candidați. La început am frecventat biserica din Câțcău și cea din Capalna unde împreună cu ceilalți tineri mergeau în misiune și la Gostila.

În iarna anului 1953 la Chiuiești s-a ținut un curs biblic la care au participat frații profesori de la Seminarul Teologic Baptist București, fr. Socaciu Ioan, fr. Alexa Popovici și fr. Dârlea; din partea Comunității Cluj a fost fr. Dan Ioan și fr. Bunaciu Ioan. La această întâlnire a primit chemarea pentru Seminar făcută prin cei trei veniți de la București, care au văzut în el un viitor lucrător pe Ogorul Evangheliei.

De la acel curs biblic din Chiuiești, Dumnezeu a lucrat în viața fratelui, pentru a-l convinge de chemarea Lui, pentru că în toamna anului 1953 să intre pe porțile Seminarului, unde l-a întâlnit pe fr. Dârlea care l-a primit cu o dragoste părintească; apoi i-a întâlnit și pe ceilalți profesori, pe care i-a iubit și copiat tot timpul.

Primii trei ani între 1953-1956 i-a parcurs în continuare iar anul patru l-a făcut în anul școlar 1958-1959. Întreruperea de doi ani a fost și din cauza faptului că la Comisariatul din Dej era un ofițer care avea plăcerea de a-l duce la munci agricole, cules de porumb și secerat păioase. La seceră a fost trimis la Șieu unde a cunoscut o tânără care era contabilă la I. A. S., dintr-o familie credincioasă, Tănase Damian și Leontina, care i-a devenit soție și care se numește Tudorica.

După terminarea Seminarului, în anul 1960, cei doi s-au căsătorit iar Domnul i-a binecuvântat cu patru copii. Primul copil a fost o fetiță, care a fost chemată la Domnul după doar două săptămâni de la naștere; următorii trei au familii credincioase, de la aceștia fratele Mânzat are zece nepoți, dintre care primul nepot este și el căsătorit, dăruindu-le încă o nepoată. La timpul potrivit șase dintre nepoți L-au primit pe Domnul în apa botezului.

După terminarea Seminarului a venit în zona Someș unde a lucrat ca și pastor regional, în tot raionul Dej.

În anul 1965 a fost ordinat ca Diacon în biserica Baptistă Dej. Datorită faptului că era o mentalitate ,,că cel plătit fuge” a fost silit să se angajeze ca tâmplar, unde a lucrat 12 ani; dar după masă, în fiecare zi, era în lucrare de misiune prin bisericile din jur. Cel mai greu era când trebuia să lucreze în schimbul doi la Fabrică, pentru că nu putea merge seara în lucrare.

Cea mai greu moment pe care l-a întâmpinat a fost în anul 1970 când au dărâmat casa de rugăciune care era mică, iar cu o autorizație de reparație curentă au zidit o casă de rugăciune, care le-a fost demolată și la care au plătit și costul demolării, fiind obligați de către autorități.

După demolare s-au început demersurile pentru reconstrucția alteia, așa că în anul 1972 fratele Mânzat a demisionat din Fabrică, despărțindu-se în lacrimi de cei alături de care a lucrat. A fost ales pastor pentru șapte biserici. În perioada care a urmat după multe demersuri făcute către autorități, cu ajutorul lui Dumnezeu s-a putut construi biserica actuală Baptistă nr. 1 din Dej.

După 1989 a încredințat biserica din Gherla altui lucrător și apoi încă 3 altuia, în felul acesta lui rămânându-i doar 3 biserici. În tot acest timp, cu ajutorul lui Dumnezeu și buna colaborare a fraților s-a reușit amenajarea și transformarea unor case de locuit în case de rugăciune, acolo unde înainte nu erau. Bineînțeles că au avut de plătit și amenzi, fratele relatând un astfel de episod ,, O experiență minunată a fost în comuna Câțcău unde am fost surprinși lucrând la modificări în interior, de către primarul comunei, care l-a adus pe executorul judecătoresc pentru amenzi, dar care a intrat, mi-a rostit numele, deoarece ne cunoșteam fiind fost coleg cu fr. Paul Bărbătei. Din momentul acela dialogul a fost între mine și el; m-a chemat la Primărie unde am plătit o amendă destul de mare dar ne-a zis: ,,- Continuați lucrul pentru că altă pedeapsă nu vă mai poate da nimeni.”Am aflat de rânduiala aceasta și eram liniștiți, dacă primeam o amendă, aceasta fiind ca o autorizație ca să putem continua lucrarea.”

Fratele Mânzat spune într-o biografie a lui că în viața lui a făcut o mare greșeală și anume aceea că a rămas tot timpul în lucrare în zona în care s-a născut; el credea că era bine dacă mai schimba locul, iar atunci când și-a dat seama, a fost prea târziu și a trebuit să se pensioneze, de aceea îi place să spună că ,,mă numesc nu pensionar din lucrare ci pensionat.”

Cu ajutorul Domnului a slujit și în cadrul Comunității Cluj ca secretar și ca vicepreședinte, ajutând cu mult drag pe cei care erau în slujba de președinte și anume pe fr. Husan Mihai și Dan Ioan jr.

După ce a fost pensionat la 65 de ani din biserica nr. 1 Emanuel din Dej a ajuns în biserica nr. 2 Speranța -Dej, care a luat ființă după 9 ani de rugăciune, în cartierul Dealul Florilor; așa se face că în Dej sunt 2 biserici baptiste cu pastori tineri.

O altă lucrare pe care a făcut-o lucrând în echipă cu alți frați, este în penitenciarele din apropiere prin Fundația ,,Stânca Veacurilor”, unde ducem cu ajutorul Domnului ca și voluntari încă din 1990, Evanghelia Mântuirii la acei care se află în detenție. Este o activitate susținută în rugăciune de către bisericile din Dej și din apropiere.

Fratele Ionel a simțit călăuzirea Divină pe parcursul vieții în mai multe domenii dintre care fratele mărturisește următoarele: ,,Copiii noștri au crescut în timpul comunismului și erau obligați la cercul de Ateism în Liceul din Dej, împreună cu copiii altor slujitori duhovnicești din oraș, însă această activitate în loc să-i slăbească i-a întărit în credință și Dumnezeu le-a purtat de grijă ca să se poată pregăti și pentru viața aceasta iar în prezent sunt activi în bisericile unde sunt folosiți în diverse activități spirituale și administrative.”

Un episod trist pe care-l menționează fratele Mânzat a avut loc în anul 1970, atunci când biserica din Dej a fost demolată, doar pentru că acolo se oficiase o căsătorie. Acest eveniment nedrept și abuziv a făcut ca frații din biserică să fie cunoscuți de frații din zona liberă a lumii, astfel că cei din Dej au fost vizitați de către mulți frați misionari veniți din Federația Europeană, precum fr. Denton Lotz, Klaas și alții. În urma acestor vizite din străinătate fratele Ioan a fost chemat la camera 8 a Miliției și obligat să le repete predica sau să le scrie schița predicii; poate că le-a folosit, dacă nu de mântuire măcar de mărturie.

Tot în sediul miliției fratelui i s-a arătat pe masă un dosar gros de 4 cm, și în care se spunea că sunt împotriva lui prin ,,o hârtie scrisă de mână, mi-a dat-o s-o citesc, cu scopul de a recunoaște scrisul, punându-mi întrebarea dacă am în biserică pe cineva care nu este mulțumit de mine și simt că mă sapă, că el are vrea să-l oprească”, relatează fratele Ioan. În momentul acela a primit cea mai mare revelație (asemeni unui dar) de la Dumnezeu iar replica fratelui a fost: ,,Toți din Biserică îmi sunt frați și nu am pe nimeni să mă sape.”

În acel moment milițianul parcă a fost ,,pus la curent electric, a sărit sus, a bătut cu pumnul în masă și a strigat la mine, spunând ,,Te consideri singurul conducător din Dej?” Dar fratele nu a ripostat ci a dat slavă lui Dumnezeu, pentru că și-a dat seama că acel agent al partidului ar fi vrut ca fratele să-i dea numele aceluia pe care ei să-l folosească mai târziu împotriva lui. După acea întâmplare menită să bage frica în oase, fratele Ioan spune că nu a mai văzut acel dosar, ba chiar crede că a fost o invenție total nereușită.

O altă experiență ciudată pe care a avut-o a fost cu un individ care atunci când se întâmpla să treacă fratele Ioan prin centrul orașului, îl întâmpina ca să-l întrebe ceva și să dea mâna cu el, cu scopul ca ceilalți frați să vadă că fratele Ioan și el se cunosc. Asta s-a petrecut de multe ori până într-o zi când:     ,,i-am zis că dacă mă mai întâmpină, fac ce numai un nebun ar face - ,,Strig în plin centru că nu pot scăpa de el”. După acele episoade fratele Mânzat l-a mai întâlnit pe individ dar acela nu i-a mai dat nicio atenție fratelui, așa că Dumnezeu l-a scăpat de acele întâmpinări deranjante.

În prezent cu ajutorul Domnului slujește în bisericile unde este chemat.

         Rohia 26 octombrie 2024

Un comentariu:

  1. Pace! Ma numesc Aleksandru Gluseak si sint naskut in Patraut de Jos, unte sa naskut si Eremia Hodoroaba. Stefania Hodoroaba a fost bunika mea. Dinsa era casatorita cu Gluseak Petrea, bunikul meu. Va rog frumos daka e posibil, scrietim la vatsap va rog. tel.+37128683896. As Dori sa cumpar o carte scrisa de Eremia Hodoroaba. Salutari din Riga. Multumesc frumos. Cu DOMNU!

    RăspundețiȘtergere