Botaș Ioan 1899 – 1981 din Grăniceri

Fratele Botaş s-a născut în ziua  de 11 octombrie 1899 în comuna Grăniceri din judeţul Arad, în familia lui Vasile Botaş, o familie de buni creştini. Copilăria şi-a petrecut-o în comuna natală ; aici urmează şi şcoala ele­mentară unde învaţă ştiinţa de carte, munca, dragostea de Dumnezeu şi de oameni.

Din fragedă tinereţe îl cunoaşte pe Domnul Isus şi-L acceptă ca Mântuitor personal, iar la vîrsta de 18 ani, în anul 1917 este botezat în apa rîului Crişul Negru de către fratele Munteanu Mihai.

Vâltoarea primului război Mondial nu-l ocoleşte, aşa se face că în anul 1917 ajunge pe front de unde se reîntoarce după terminarea războiului.

În anul 1920 fratele Botaş se căsătoreşte cu sora Sofia Puşcaş, iar căminul lor fericit este binecuvântat de Domnul cu două fete şi doi băieţi.

Anul 1930 va fi pentru această familie un an de grea încercare : o boală nemiloasă taie firul vieţii surorii Sofia, lâsînd în urma ei patru copii orfani şi un soţ îndurerat! Dumnezeu a îngrijit, însă, şi a pregătit o altă soră care să preia creşterea şi educaţia copiilor rămaşi orfani, sora Ana Laza, care va rămâne alături de fratele timp de 50 de ani, până când moartea i-a despărţit.

După ce, în anul 1924, familia Botaş se mută în Șiria, Arad, fratele desfăşoară o bogată activitate în cadrul Bisericii, lucrând cu râvnă şi deplină dăruire. În anul 1941, la data de 23 martie, fratele Botaş este ales, pus deoparte şi ordinat ca diacon al Bisericii din Șiria, Arad. Din comisia de ordinare au făcut parte fraţii : Marin Dumitraşcu, secretarul Uniunii şi Gheorghe Olteanu.

În anul 1957, familia fratelui Botaş se mută la Timi­şoara şi la un an după aceasta, fratele este ales ca diacon al Bisericii Creştine Baptiste nr. 2  Timişoara, slujbă pe care o îndeplineşte până la plecarea sa în veşnicie.

Între anii 1972—1978, timp în care s-a construit loca­lul actual al Bisericii, alături de fratele Stanca Ioan, păstorul Bisericii, şi de ceilalţi Credincioşi, fratele Botaş îşi aduce o contribuţie de seamă, fiind şi dirigintele aces­tui şantier.

Viaţa fratelui Botaş a fost bogată în experienţe cu Dumnezeu. A  fost un om de nădejde, un bun sfetnic şi un om al păcii.

În ziua de 1 septembrie 1981 Domnul își cheamă slujitorul credincios acasă,iar  după 3 zile, pe data de  4 septembrie are loc serviciul de înmormîntare al fratelui loan Botaş, diaconul Bisericii Creştine Baptiste nr. 2 din Timişoara.

La serviciul de înmormîntare, alături de membrii Bi­sericii nr. 2, au venit şi credincioşi din toate celelalte Biserici din oraş, precum şi un număr mare din cei ce l-au cunoscut.

Au vorbit din Cuvîntul lui Dumnezeu fraţii păstori : Turcin Dumitru, Gâvâginâ Irimia, Bâleanu Gheorghe şi Râncu loan, păstorul Bisericii.

Din partea Bisericii Şiria—Arad a vorbit fratele păs­tor Chiu Mihai.

Corul şi fanfara au împodobit programul cu imnuri ocazionale.

Surse:

Ioan Râncu

Îndrumătorul Creștin Baptist

Andruseac Vasile 1897 – 1977, din Vașcăuți

 

Fratele Andruseac Vasile s-a născut în ziua de 28 Decembrie 1897 în localitatea Vașcăuți, județul Rădăuți. Părinții lui se numeau David și Domnica de religie Creștini după Evanghelie, de etnie Ucrainiană și cetățenie Română.

Acesta absolvă  4 clase primare în localitaea natală. Urmează timp de 4 ani cursurile Seminarului Teologic Baptist din București.

În anul 1919 este recrutat în armată la Cernăuți în cadrul Regimentului 12 Artilerie.

În acelaţi an, 1919, se îndreaptă către Domnul primind să fie botezat și să devină membru în Confesiunea Creștină Baptistă.

În ziua de 8 septembrie 1931 se căsătorește cu Mariana Andor. Oficierea căsătoriei are loc în localitatea Sintea-Mare din județul Arad. Domnul le-a dăruit un băiat.

În 1931 este ordinat ca predicator pentru zona Cernăuți, înlocuindu-l pe fratele Dumitru Hodoroabă.

În anul 1977, Domnul îl cheamă pe fratele Vasile Andruseac  acasă, ca să fie cu Domnul în veci.

Surse:

Arhive

Îndrumătorul Creștin Baptist

---

Teologie Biblică – Doctrina Mântuirii de Emanuel D. Florescu

Un frumos dar ne-a oferit Domnul cu ajutorul bunului filozof şi cărturar, fratele  Emanuel D.Florescu din Craiova de la Biserica Creștină după Evanghelie, nouă , celor din Comunitatea Baptistă de Cluj, atât păstori cât și lucrători. Cartea a ajuns în siguranţă la Rohia, de unde îţi va continua drumul, fiind înmânată mai apoi la fratele secretar al Comunității Aurel Boșca, care o va distribui gratuit tuturor.

Cartea se încadrează în linia biblică a înțelegerii mesajului sfânt a lui Dumnezeu și ne va ajuta în a desluşi păienjenișul diverselor învățături cuprinse azi în multitudinea de cărţi  apărute pe piața literară.

Mulțumim mult, frate Emanuel pentru darul frumos şi de mare preţ. Domnul să vă dea din binecuvântările lui și har după har. 

Căprar Emanuel 1957 – 2020, din Petroșani

 

Fratele Emanuel (Emanoil) Căprar s-a născut în ziua de 9 martie 1957, în Petroșani. Părinții s-au numit Ioan și Rozalia.

A făcut cele 8 clase generale, apoi s-a înscris la Liceul Industrial din Petroșani. A absolvit Institutul Teologic Baptist din București.

 După terminnarea liceului, lucrează la Intreprinderea de Utilaj Minier din Petroșani.

În anul 1984 se căsătorește cu Elena, care lucra ca recepțoneră la  Uzina din Petroșani. Domnul le-a dat 3 copii: Sebastian, Beniamin și Ema.

După anul 1998 Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste din Cluj, îl angajează și ordinează ca păstor pentru Bisericile Creștine Baptiste din Huedin și împrejuimi: Călata, Călățele, Mărgău, Bedeciu, Dretea, Bucea.  O perioadă a slujit și la Negreni.

Fratele iubea pe Dumnezeu și lucrarea Lui, de aceea a acceptat să păstorească biserici mici de la țară, unde pleca cu drag și încuraja frații. Era o fire prietenoasă, se apleca spre oricine, cunoștea pe toți oamenii și cu toți stătea de vorbă  și îi asculta. Predica, cânta cu foc și cu lacrimi, se ruga cu putere și nu se sfia de Cuvântul Domnului, era întru totul dăruit Domnului.

La începutul lunii noiembrie, a fost internat la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, unde în ziua de 05 decembrie 2020, Domnul l-a chemat acasă în împărăția Lui. Plecarea fratelui lasă un mare gol, Domnul să întărească familia și bisericile pe care le-a slujit.

15. Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.
(Psalmii 116:15, VDCC)

 

Surse:

Ghiță Capotă

Viorica Lupșa Coldea

Arhive

O casă de rugăciune pentru toate neamurile, de Vasile Bel

 

Cartea „O casă de rugăciune pentru toate neamurile - Monografia Bisericii Creștine Baptiste din Seini”, a intrat la tipar și în câteva zile va fi pe piață, ca o realitate.

Cu mulțumire profundă către Dumnezeu, mă îndrept acum pentru că El este deasupra noastră, fără oboseli, fără osteneli, ci cu puterea Lui ne ridică și pe noi cei ce suntem din țărână. Ce credeam că nu se va putea realiza anul acesta, se realizează prin binecuvântarea maiestoasă a bunului Dumnezeu. De asemenea și prin aportul adus de colectivul minunat de la Editura Risoprint care și-au dat silința pentru a realiza acest mic proiect.

 

 

Cuprins

Mulţumiri ...................................................... 5

Prefaţă ........................................................... 7

Cuvânt înainte ............................................. 11

Seiniul în istorie .......................................... 13

Sinagogă ............................................................. 16

Biserica Creștină Baptistă în istoria Seiniului. 21

Începutul mișcării baptiste în lume ................... 21

Începutul mișcării baptiste în Ardeal ................ 22

Începutul mișcării baptiste în Seini ............ 25

Biserica Creștină Baptistă Maghiară .................... 25

Biserica Creștină Baptistă Română ................... 29

Certificat Oficial 1938 ......................................... 31

Clădirea bisericii ................................................. 41

Comitetul Bisericii ............................................... 43

Botezuri ............................................................... 45

Corul .................................................................... 50

Orchestra ......................................................... 51

Tineretul .............................................................. 54                                                         Din viaţa unor fii mai activi în biserică ............. 55

Persecuţii ............................................................. 62

Concluzie ............................................................. 73

Păstorii bisericii .................................................. 74

Nicolae Miclăuș, .............................................. 74

Restea Moise .................................................... 82

Ghiţă Alexandru .............................................. 83

Dragu Petre ..................................................... 86

Rusu Simion ..................................................... 87

Duţu Vasile ....................................................... 91

Viorel Dumitru ................................................ 93

Daniel Corbuţ .................................................. 95

Iosif Morcan .................................................... 98

Luca Daniel ...................................................... 98

Bibliografie ................................................ 105

Cărţi ................................................................... 105

Reviste ............................................................... 107

Dosare ............................................................... 109

Mărturii ............................................................. 109

Istoricul Bisericii Baptiste Lugoj, de Dr. Ionel Tuțac

Prezint „ Istoricul Bisericii Baptiste Lugoj, de Dr. Ionel Tuțac, pentru a îmbogății istoria baptiștilor din România și pentru cei interesați să fie un bun mijloc de informare. Despre fratele Ionel Tuțac am scris AICI, AICI și AICI. Este un harnic slujitor pe care Dumnezeu îl folosește în multe direcții. În ziua de 22 octombrie 2020, obține titlul de  doctor la Universitatea București, cu teza: „Răspunsul teologic al baptiştilor la provocările societății contemporane”.

Lecturare plăcută!

Luna noiembrie a anului 1910 reprezintă momentul de început al răspândirii credinței baptiste printre românii din municipiul Lugoj. Există însă informații care atestă faptul  că înainte de acest moment Evanghelia a fost vestită printre etnicii germani și maghiari din acest oraș de misionari baptiști germani care răspândeau Cuvântul în diferite regiuni ale Imperiului Austro-Ungar.

George Alexander Kish, în cartea Originea mișcării baptiste printre maghiari, tipărită în anul 2011, face referire la jurnalul lui Heinrich Meyer care a predicat în Lugoj la 30 octombrie 1877, de 2 ori, în fața unor audiențe de 26, respectiv peste 100 de persoane. Se pare că renumitul misionar german a fost invitat la Lugoj de Philipp și Konrad Spiess, etnici germani născuți la Rădăuți și botezați la Cataloi în anul 1872, care lucrau ca distribuitori de Biblii pentru Societatea Biblică Britanică. Ei erau membri ai Bisericii Baptiste din Budapesta, păstorită de Heinrich Meyer și au distribuit Cartea Sfântă în orașul Lugoj.

 Așa cum știm din istorie pe malurile Timișului erau 2 comunități distincte: Lugojul German și Lugojul Român, care în anul 1795 s-au unit administrativ. Orașul a crescut, iar în anul 1880 populația Lugojului era de 12.000 persoane, dintre care 36,9% erau etnici germani, iar 11,6% erau etnici maghiari.

 Implicarea lui Heinrich Meyer în lucrarea din Timișoara, unde Evanghelia a fost vestită prima dată de baptiști în anul 1874, iar Biserica Germană a luat ființă în anul 1878, dar și în alte localități cu populație de etnie germană sau maghiară, sunt un argument puternic care atestă faptul că și Lugojul a fost în vizorul misionarilor germani. Despre această preocupare a misionarilor germani au scris Mihai Ciucă și Eugen Matei care amintesc vizita făcută la Lugoj de misionarul german Ferdinand Massier, care slujea în Bucovina și Galiția, dar obișnuia să viziteze grupurile de credincioși baptiști germani pentru a-i sfătui și încuraja.

Deși istoricii baptiști români, dr. Alexa Popovici și dr. Ioan Bunaciu, nu amintesc în scrierile lor despre aceste inițiative baptiste în Lugoj înainte de anul 1900, este posibil ca ele să fii existat și în Lugoj să se fii format un grup de baptiști sau o mică Biserică Baptistă Germană. Analizarea unor scrieri baptiste în limbile germană sau maghiară pot oferi, cu siguranță, mai multe informații utile în acest sens.

Propovăduirea Evangheliei printre români a fost făcută pentru prima dată de Achim Ripan din comuna Pogănești, care a fost botezat în anul 1910 de predicatorul Man la Gladna Română. Deși nu știa să citească, el purta cu el un exemplar al Noului Testament pe care îl dădea altora să-l citească. Venea des la Lugoj cu treburi gospodărești, dar folosea orice prilej pentru a discuta cu alții despre credința lui. Printre cei care și-au deschis inima față de Evanghelie a fost Gheorghe Ciorogaru, zis Golumbu, care a pus la dispoziția Domnului casa lui ca loc de adunare pentru credincioșii baptiști. Grupului de credincioși li s-au alăturat și câțiva tineri baptiști care își satisfăceau stagiul militar în Lugoj: Francisc Kalapics din Jebel, Milente Eva din Utvin, Teodor Mihu din Curtici și alții.

 

Primul botez a fost oficiat în data de 15 septembrie 1912, noaptea, în râul Timiș, de către fratele Ștefan Ignea, care a și preluat coordonarea ca păstor a Bisericii din Lugoj. El locuia la Lalașinț, în județul Arad și coordona activitatea spirituală din județele Arad, Hunedoara, Severin și Caraș. Deoarece cercul lui pastoral era foarte mare, credincioșii din Lugoj au cerut aducerea unui păstor care să locuiască în oraș. El a slujit până în anul 1914, când la Lugoj a venit  în slujba de păstor fratele Pavel Bandur, fost angajat al primăriilor din Curtici și Luguzău, județul Arad. El avea un spirit misionar foarte dezvoltat, dar era foarte aspru. În perioada slujirii sale, între anii 1914-1919, a avut loc primul botez la lumina zilei, în data de 10 iunie 1915, iar în perioada 15-17 august 1917 Lugojul a găzduit cea de-a XX-a Conferință a baptiștilor transilvăneni. La acest eveniment au fost prezenți importanți lideri baptiști ai acelor vremuri: Mihai Cornea, Heinrich Meyer, Vasile Berbecar, Teodor Sida. Conferința a numit câțiva lucrători spirituali care să poată face o lucrarea mai eficientă: Ioan Covaci, pentru zona Făget și Hunedoara, Ioan Șuveț, pentru zona Carașului, Dumitru Drăgilă pentru zona Lugojului.

 

Din anul 1919 lucrarea spirituală din Lugoj a fost preluată de fratele Dumitru Drăgilă, care era un bun predicator, dar și un excelent cântăreț. Sub coordonarea sa a luat ființă, în anul 1924, corul mixt, dirijat de sora Palis. După plecarea acesteia în America, lucrarea muzicală a fost condusă de frații Andrei Rafila și Ioan Avram. Numărul credincioșilor a crescut, iar Biserica și-a căutat un alt locaș de închinare mai spațios. Fratele Dumitru Drăgilă a fost ales în comitetul de conducere al Uniunii Baptiste, fondată în anul 1920 și din această poziție a participat la Congresul Alianței Mondiale Baptiste, desfășurat la Stockholm, Suedia, în anul 1923. În această perioadă fratele Dumitru Drăgilă l-a invitat pe fratele Iosif Imbrea să-l ajute în lucrarea spirituală, acesta slujind inițial ca evanghelist, iar între anii 1929-1933 ca păstor. În anul 1934, din cauza unor tensiuni, Biserica s-a divizat. Timp de 4 ani în Lugoj au fost două biserici baptiste, dar la 1 ianuarie 1938 cele biserici s-au reunit. Păstor al Bisericii din Lugoj a rămas doar fratele Drăgilă, iar fratele Imbrea a preluat lucrarea din zona rurală a Lugojului. Activitatea corală a fost preluată de fratii Ioan Avram și  Gheorghe Jurcovici.

În anul 1942, prin Legea 927, toate bisericile baptiste au fost închise. O parte din bunurile bisericii au fost confiscate, fratele Drăgilă a fost anchetat, dar credincioșii au continuat să se adune la rugăciune și studiu biblic în case. După terminarea războiului, spre finalul anului 1944, în urma Legii nr.548, semnată de regele Mihai, baptiștii și-au recăpătat dreptul de a se închina. Deoarece fratele Drăgilă era deja bătrân, Biserica l-a invitat pe fratele Gheorghe Mardare din Simeria să slujească. Acesta, nefiind ordinat, a slujit între anii 1945-1946, iar între 1946-1947 Biserica a fost păstorită de către fratele Mircu Cocar din Sibiu. Un eveniment important al acelor ani a fost înființarea orchestrei, în 10 septembrie 1946, sub bagheta renumitului dirijor și compozitor Titi Adorian.

 Între anii 1948-1949 Biserica a fost slujită de fratele Teodor Cenușă din Hațeg. Datorită faptului că păstorii respectivi erau navetiști, actele de cult au continuat să fie săvârșite de fratele Dumitru Drăgilă, care în ciuda vârstei înaintate a oferit stabilitate doctrinară Bisericii.

În perioada 1950 comitetul Bisericii a  solicitat Seminarului Teologic Baptist trimiterea unui seminarist. A fost trimis să slujească la Lugoj fratele Ioan Bunaciu, care în data de 21 iulie 1951 a oficiat un act de botez în râul Timiș, la care a participat un numeros public, botezul fiind un adevărat act de afirmare publică a credinței baptiste. Prin venirea fratelui Bunaciu lucrarea s-a înviorat, dar în toamna anului 1951 dânsul s-a înscris la Institutul Teologic Protestant din Cluj, transferându-se și ca păstor acolo. Tot în acel an frații Ioan Avram și Gheorghe Jurcovici s-au retras din slujba de dirijori, iar lucrarea corală a fost preluată de frații Gheorghe Ienovan, Petru Murariu și Gheorghe Patacă.

După plecarea fratelui Bunaciu la Cluj, Biserica a cerut Seminarului un alt absolvent, iar  la Lugoj a fost repartizat fratele Teodor Turcu. El a păstorit Biserica între anii 1952-1977 și în această perioadă s-a cumpărat un imobil în centrul orașului, pe strada Plopilor, nr.10. În această perioadă s-a pus un mare accent pe activitatea muzicală, orchestra Bisericii devenind foarte cunoscută în țară datorită repertoriului și dirijorilor ei. Frații Ioan Bosa, Gheorghe Rădulescu și Nicolae Toșitiu erau deosebit de talentați, iar orchestra avea câțiva zeci de membri. În această perioadă, alături de fratele Gheorghe Patacă s-a implicat în lucrarea muzicală și fratele Ilie Lazăr, care a preluat, din 1971, corul bărbătesc al Bisericii, pe care l-a dirijat până în anul 1992. După acest an corul bărbătesc a fost dirijat de fratele Emil Patacă și Marius Lăzărescu.

Anul 1978 este un an cu multe frământări, iar Uniunea Baptistă îl trimite la Lugoj pe pastorul David Nicola. Acesta extinde de 3 ori lăcașul de închinare, fără autorizație din partea autorităților, organizează Școala Duminicală, începe ore de tineret și, în 1989, propune înființarea fanfarei, care avea să fie dirijată de frații Olariu Ștefan și Ilie Lazăr. Astăzi fanfara este dirijată de fratele Doru Lazăr. 

Odată cu plecarea în veșnicie a fratelui Gheorghe Patacă, în 1989, corul este preluat de Sorin Țepeș, iar după Revoluția din decembrie 1989, pentru mulți ani a fost dirijat de frații Beniamin Tosity, care a emigrat cu familia în America în anul 1998, și Emil Patacă. Din anul 2000 corul Bisericii a fost preluat de sora Claudia Crețiu (Gherga).

Din anul 1987, alături de fratele Gheorghe Rădulescu orchestra va fi condusă de fratele Marius Lăzărescu. După plecarea în veșnicie a fratelui Rădulescu, în anul 1993, fratele Lăzărescu preia integral responsabilitatea muzicii orchestrale, fiind periodic ajutat de frații Claudiu Murariu și Otniel Didraga, care se ocupă în special de formarea noilor orchestranți. In anul 1996 orchestra a celebrat aniversarea de 50 de ani, în 2006 a avut loc aniversarea celor 60 de ani de activitate, iar în anul 2016 am celebrat 70 de ani de activitate orchestrală neîntreruptă, evenimente care au produs multă bucurie Bisericii și au revigorat lucrarea muzicală.

În anul 1990, după căderea regimului comunist, s-a hotărât construirea unui nou locaș de închinare, care avea să fie inaugurat în data de 29 noiembrie 1992. Un locaș cu o sală de peste 1100 de locuri, sală de mese, numeroase săli de clasă pentru Școala Duminicală. La acest eveniment au participat musafiri din străinătate: Michael Farmer, Berry Moore, Douglas Olsen, Art Perry, dar și pastorii: Ioan Bunaciu, Ion Râncu, Ovidiu Bulzan.

În anul 1990, la inițiativa fraților: David Nicola, Titi Marian, Valeriu Giorgioni și Nicu Sava apare revista „Harul Mântuirii”, care l-a avut ca redactor-șef, până în anul 1994, pe fratele Titi Marian, care a emigrat cu familia în America. Din 1994 revista a fost condusă de pastorul Ionel Tuțac, în calitate de redactor-șef. Din anul 1995 ea s-a transformat în revista Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara și și-a schimbat numele în revista „Harul”. Revista și-a încetat apariția în anul 2013.

Din anul 1993, alături de păstorul David Nicola, este ales ca păstor al Bisericii Ionel Tuțac, absolvent al Institutului Teologic Baptist din București. La ordinarea sa, din data de 26 septembrie 1993, au participat pastorii: Traian Grec, Ion Râncu, Vasile Talpoș, Alexandru Lăpugean, Laurențiu Tuțac, David Nicola, Teodor Turcu și Gigel Olariu.

Vremurile de libertate au oferit posibilitatea plantării de noi biserici. S-au deschis noi puncte misionare și s-au construit clădiri la: Lugojel, Honorici, Ghizela, Paniova, Secaș, Boldur, Darova, Coșteiu, Ohaba Forgaci, Hezeriș, Teș, Măguri, Găvojdia, Bucura. 

Lugojul a găzduit câteva evenimente importante ale mișcării baptiste din România: Congresul femeilor baptiste (20-22 iulie 1995), Serbarea de absolvire a promoției 1997 a Institutului Teologic Baptist din București (13 iulie 1997), Congresul Uniunii Baptiste din România (27-28 mai 1999), Conferința Națională a Uniunii Baptiste (27-28 martie 2009), Conferința Națională a Departamentului Femeilor (2-3 octombrie 2009).

 În această perioadă Biserica a fost vizitată de 2 președinți ai Alianței Mondiale Baptiste: David Coffey și John Upton, de reprezenanți ai Convenției Baptiste de Sud: Phil Roberts și Larry Carnes, de 3 președinți ai Federației Europene Baptiste: Toma Magda, Hans Guderian, Valeriu Ghilețchi și de Tony Peck, secretarul general al Federației Europene Baptiste,  de fostul președinte al României, domnul Emil Constantinescu, de fostul prim ministru, domnul Victor Ciorbea, de numeroși membri ai Parlamentului României, de Lordul Michael Farmer și de numeroși pastori americani, englezi, germani, spanioli, etc.

Unul dintre cele mai importante proiecte ale Bisericii este în domeniul educațional. În anul 1998 Dumnezeu ne-a pus în inimă dorința de a construi o grădiniță și o școală. Astăzi la Liceul Teoretic „Harul”, care cuprinde învățământ preșcolar, primar, gimnazial și liceal, învață peste 500 de copii.

Alături de pastorii David Nicola și Ionel Tuțac au mai slujit în decursul ultimilor ani și pastorii: Cristian Paul (2001-2003) și Teofil Ciortuz (2005-2014).

În Biserica din Lugoj au crescut și s-au format câțiva din actualii păstori: Gigel Olariu, Puiu Sârbu, Valentin Sfercoci, Marius Birgean, Andreas Rudolf Schoger, Cristian David, Moise Vrăjitor, Dan Ovidiu Medrea, Alin Bărbos, Sorin Stoia și Beniamin Indru.

Biserica a planificat să celebreze cei 110 ani de existență în această toamnă, dar din cauza pandemiei evenimentul nu a putut avea loc. Se cuvine să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această istorie lungă și plină de har, mulțumim înaintașilor credinței noastre pentru sacrificiul lor și ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să ducem la bun sfârșit lucrarea pe care El ne-a încredințat-o!

Soli Deo Gloria!

 

Predică de Alexa Popovici, ascultată la radio în 1985

Prezint pentru acei frați încărcați de ani, care pe vremea comunistă ascultau cu urechea lipită de radio, predicile transmise de postul de radio „Monte Carlo Monaco”, post ce transmitea în fiecare seară câte o jumătate de oră, un frumos și bogat program religios. Voiam totdeauna să aud și genericul emisiunii și vocea fratelelui Ieremia Hodoroabă, care anunța emisiunea. Nu îmi aduc bine aminte, dar seara de miercuri era rezervată fratelui Alexa Popovici, pe care nu voiam să-l scap niciodată. Într-o seară, aproape de sărbătorile Nașterii Domnului, poate anul 1985, având casetofon, am înregistrat și această predică, care am ascultat-o de multe ori, pentru a-l auzi și pe Alexa cu vocea-i inconfundabilă.

Vă pun la îndemână această predică de Crăciun, cu dragoste și prețuire și pentru a vă mai aduce aminte de vremurile de odinioară.

Toderaș Vasile 1888 – 1961, din Cluj

 

Fratele Toderaș Vasile s-a născut în ziua de 22 noiembrie 1888 în localitatea Cluj, județul Cluj. Părinții se numeau Ioan și Ileana, de confesiune greco-catolică și naționalitate română.

După ce termină cele 4 clase primare, se înscrie la o școală de meserii.

Aude Cuvântul Domnului pe când era de 15 ani și se hotărăște să-l urmeze pe Domnul Isus, botezându-se în ziua de 15 iunie 1905, fiind primul baptist român din Cluj. A făcut parte din Biserica Creștină Baptistă de limbă maghiară din Cluj. La această biserică a făcut cursuri muzicale și dirijorale.

În anul 1910 este recrutat de Centrul de Recrutare Cluj, la Regimentul 21 (Austro-Ungară) și lăsat la vatră cu gradul de soldat. Este scos din evidențele militare pentru a fi mobilizat la război și trecut pentru lucru la atelierele C.F.R. Cluj.

În ziua de 20 februarie 1918 se căsătorește în localitatea Cluj, cu Ana, născută Vădan și Domnul le-a dat  patru copii: un băiat și trei fete.

Contribuie alături de frații Ioan Dan  și Toma Slev, care era student la Cluj, la înființarea Bisericii Baptiste din Cluj-Mănăștur. În anul 1924 înființează și conduce corul din biserica nou înființată, Cluj-Mănăștur.

În anul 1925 este ordinat ca predicator pentru credincioșii baptiști din Cluj, dar și din împrejurimi. Locuia în anul 1939 pe strada Baciu nr. 31 Cluj, unde a contribuit la înființarea Bisericii Creștine Baptiste din cartierul Dâmbu Rotund.

Ca păstor la biserica din Dâmbu Rotund a lucrat mult la extinderea Împărăției lui Dumnezeu, mergând prin sate, predicând și botezând pe acei ce erau gata să -l urmeze pe Domnul Isus Cristos. În anul 1932 a oficiat botez în localitățile: Chiuiești, 39 candidați, Răscruci, 24 candidați, Florești 18 candidați și în râul Someș, pentru cei din Cluj.

În ziua de 25 martie 1931 se înființează Comunitatea Creștină Baptistă din Cluj și fratele Vasile Toderaș este ales ca vicepreședinte, alături de frații: Ioan Dan președinte, Gavrilă Crișan, secretar și Toader Gavrilă, casier. Este activ și în cadrul Comunității, făcând cu credincioșie lucrarea Domnului.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Clujul căzând sub ocupație maghiară, s-a refugiat la Timișoara, unde a lucrat ca păstor. Urmărindu-i activitatea în revista „Farul Creștin”, se pare că în anul 1946 a revenit  la Cluj.

A trăit o viață de 73 de ani, o viață foarte activă pe câmpul Evangheliei, iar în ziua de 29 ianuarie 1961, Domnul l-a chemat acasă la odihna veșnică.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Vasile Tămaș

Arhive

Glasul Adevărului

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Îndrumătorul Creștin Baptist

Revista „Arhiva Baptistă” a trecut în al doilea an de viață

 

Tocmai am primit numărul 5 al revistei „Arhiva Baptistă”, o revistă despre Dumnezeu, oameni și înaitarea Evangheliei până la noi, cei de azi. Felicit cu respect pe fratele Emanuel Jurcoi și întregul colectiv redacțional al revistei.

Revista de azi, prezintă viața fratelui Ioan Socaciu (zis și moș Socaci) cel care în dimineața zilei de 31 decembrie 1947, după abdicarea regelui Mihai, i-a adunat pe toţi seminariștii și le-a spus: „Lucrurile nu vor merge bine, dar cine vrea să-L urmeze pe Hristos, va putea să o facă, iar cine nu poate, să renunțe” și toți au zis că vor să rămână în lucrarea Domnului.

Școlit în America între anii 1917 – 1921, vine în România unde persecuția baptiștilor era la ordinea zilei și se pune la dispoziția poporului baptist, care avea mari năzuințe și se apucă de lucru. Contribuie la înființarea Seminarului Teolgic Baptist din România, care prin ajutorul Domnului, anul viitor 2021, face 100 de ani. Contribuie la dezvoltarea literaturii baptiste și ajunge să conducă poporul baptist.

A fost un om cu bune și rele, a recunoscut unde a greșit și de dragul Domnului a făcut ce trebuia și ce i se cerea să facă fără multă supărare. A mers înainte și se vede că oamenii care i-au urmat, se mândresc cu acest nume și că l-au cunoscut personal.

Recommend cu căltură această revistă, pentru toți cititorii mei și o puteți procura de la:

Centru IGSB Arad

Drd Emanuel Jurcoi

Farc Petru 1936 – 1996, din Săud

Fratele Farc Petru s-a născut în ziua de 4 octombrie 1936 în localitatea Săud, județul Bihor. Tatăl său, Alexandru, a fost primul baptist din localitate și a avut 7 copii, Petrică era al treilea copil în familie.

Parcurge toate treptele de învățământ, școala generală, liceul și în anul 1955 devine student la Institutul Politehnic din Cluj.

Pe când învăța materialismtul dialectic la facultate, ateismul promovat de puterea comunistă, fratele Petrică a ales să își predea viața în mâna lui Dumnezeu și acceptă să fie botezat de fratele Mihai Hușan, la Biserica Creștină Baptistă numărul 1 din cartierul Mănăștur, Cluj. Aici devine foarte activ în rândul studenților, organizând grupe de studiu biblic și făcea misiune în bisericile baptiste din jurul Clujului.

Atitudinea Institutului i-a devenit ostilă și din această cauză în anul 1959, când să dea examenul de diplomă, a fost exmatriculat din învățământul superior, dar fratele Petrică a mers înainte cu Domnul prin credință.

În anul 1961 se căsătorește cu Magdalena, născută Codreanu și Domnul le-a dat doi copii: Ovidiu-Călin și Maria Magdalena. Fratele a fost mulțumitor pentru familia dumnealui.

În anul 1976 este ales și ordinat ca prezbiter al Bisericii Baptiste Cluj-Mănăștur, unde a lucrat cu devotament și credincioșie pentru că iubea pe Dumnezeu și lucrarea Lui. În anul 1991 este ales ca păstor al aceleeași biserici.

În anul 1992 devine păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Bistrița, unde a lucrat cu dăruire și pasiune, făcea lucrarea cu responsabilitate și voia ca oamenii din jur să să se întoarcă la Dumnezeu. Dorința îi era ca toți credincioșii să ardă pentru Dumnezeu.

Fratele Petrică Farc a predicat Evanghelia Domnului în localitatea Sărata, din Bistrița-Năsăud, unde a înființat o Biserică Creștină Baptistă. Nu era mulțumit cu puțin, trebuia să vestescă Cuvântul Domnului și acolo unde nu era vestit, să nu lucreze pe temelia altuia, ci voia să deschidă tot mai multe câmpuri de lucu.

Într-un articol scris de fratele Nelu Urs „Videcat de două ori”, scrie despre păstorul lui, Petrică Farc: „În această perioadă, Dumnezeu a îngăduit ca biserica să fie păstorită de fratele Petru Farc, care cu multă dragoste și dăruire m-a îndrumat pe calea credinței, dovedindu-mi prin exemplul său personal, ce înseamnă să fii un adevărat copil al lui Dumnezeu.”

Înntr-o zi, pe când mergea cu mașina din Cluj spre Bistrița, cu gândul la Dumnezeu și lucrarea Lui, meditând cum să facă lucrarea să meargă bine, spre slava Domnului, a suferit un accident de mașină, după care a mai trăit o săptămână. În durerea suferită, fratele se ruga „Dacă suferința aceasta este spre slava Ta, Doamne, atunci este bine. În mâinile Tale îmi încredințez trupul, sufletul și duhul”.

Surse:

Ioan Bunaciu

Nelu Urs

Creștinul Azi

Farul Creștin