Bătrân este blogger-ul, bătrân este blogul, 8 ani și 400.000 l-au deschis

 

Era un început de primăvară și eram în orașul Arad. Dumnezeu a făcut posibil să mă întâlnesc, ajutat de păstorul Nelu Zaharia, cu sora Lidia, fiica mai marelui nostru Vasile Berbecar, pionier al credinței baptiste despre care am scris o carte, vezi AICI. Domnul mi-a pus pe inimă atunci, dar și alți frați mi-au sugerat să fac un blog ca să scriu ceea ce fac, cu cine mă întâlnesc.

 În ziua  de joi, 3 martie 2016, pe când eram încă la Arad, am dat naștere la această pagină numită „Istorie Baptistă” și primul articol a fost precum se cuvine: „Scopul blogului”.

Azi, 29 februarie 2024, prin ajutorul Domnului, blogul a trecut de numărul 400.000 de vizualizări, pentru care mulțumesc tuturor cititorilor mei.

La acest popas, când blogger-ul a îmbătrânit și a ajuns la o vârstă rezonabilă, a îmbătrânit și blogul care a ajuns la vârsta de 8 ani, iar numărul vizitatorilor a trecut de 400.000 de persoane care l-au deschis și vizitat.

Blogul mai este vizitat din 97 de țări și alte locații pe care nu le identifică computerul meu, așa cred.

Acest spațiu este pentru cei ce iubesc istoria baptistă, unde postez biografii ale fraților noștri care au fost înainte de noi și ne-au lăsat o moștenire binecuvântată.

Cititor iubit de Dumnezeu și de mine, sunt bucuros că ai intrat în această casă plină de istorie și informații, care cred eu că zidesc, ne ajută să înțelegem mai bine cum este cu baptiștii ăștia din România.

Cu dragoste și prețuire la acest ceas aniversar

Pastor Vasile Bel.

Bas-baritonul Daniel Prunaru în vizită la Rohia

 

Când Dumnezeu îți dă ceva peste așteptări și putință, iei cu mare bucurie zicând: „Ce mare Dumnezeu avem”. Știind că este în țară, i-am scris fratelui Daniel Prunaru un mesaj, că dacă are de venit în zona Clujului, aș vrea să-l întâlnesc, să pot să-i iau un interviu. Mi-a spus că pe data de 19 februarie 2024 are de venit la Cluj. I-am spus că îi plătesc diferența, să vină din Cluj la Rohia după ce termină ce are de făcut și apoi va merge spre Craiova unde locuiește. Fratele Daniel mi-a propus că vrea să vină și la biserică duminică dimineața. Eu am zis de partea mea: „Biserica noastră este mică, cam douăzeci de membri om fi”, iar fratele a replicat: „Dacă doi sau trei sunt și Domnul Isus este și pentru asta se merită să vin. Asta este povestea venirii Bas-baritonului Daniel Prunaru în vizită la Rohia.

Sunt multe de spus și mai completez. A pornit de la Craiova la ora 1 noaptea și a ajuns la Rohia la ora opt fără un sfert. A ațipit 20 minute și am plecat la biserică, unde a dispărut toată oboseala fratelui, iar ce a urmat nu se poate descrie. O oră și patruzeci de minute a cântat, a depus mărturii prin câte greutăți a trecut, iar biserica sorbea în lacrimi mesajul acestui om binecuvântat de Dumnezeu cu o voce superbă, cu care laudă pe Dumnezeu și bucură orice inimă care-l ascultă.

Menționez că fratele merge oriunde este învitat, în Numele Domnului, la biserică mare sau mică, fără plată.

Mulțumesc frate Daniel Prunaru pentru gestul mare pe care l-ai făcut pentru noi. Domnul să vă binecuvânteze!

Cine este Daniel Prunaru?

Bas-baritonul de origine română, Daniel Prunaru a debutat profesional în operă în rolul Leporello din opera Don Giovanni, de W. A. Mozart,  cu Opera Roanoke, (Virginia, SUA 1993).

 Alte roluri de operă includ Marchese d'Obigny  (La Traviata) și Officer and Don Basilio (IL Barbiere Di Siviglia) cu Arizona Opera, Opera Roanoke; Ferrando (IL Trovatore) cu Opera Națională Cluj, Opera Lirică din Craiova, Opera din Constanța, Opera Roanoke; Samuel (Un Ballo in Maschera) la Opera Națională Cluj, Opera Lirică din Craiova; Don Basilio în IL barbiere di Siviglia de Rossini  la  Opera Santa Fe (Young Artist Program, 1998) și Opera Roanoke; Doctorul Bartolo în Le nozze di Figaro (1999) de Mozart, Gian Francesco  în La Juive de Halevy, Leporello la Opera Roanoke;  Contele Rodolpho în La Sonnambula  de  Bellini și Jacopo Fiesco  în Simon Boccanegra de Verdi  cu Opera Roanoke.

 Încă de la începutul studiilor sale postuniversitare la Universitatea DePaul  din Chicago, domnul Prunaru și-a îmbunătățit abilitățile de cântăreț profesionist  cu corul Lyric Opera of Chicago timp de câteva sezoane  sub Maestrul Donald Palumbo (Faust, Aida, Fidelio, Gotterdammerung), Chicago Symphony Chorus (Simfonia nr. 8 de G. Mahler) și pentru câteva sezoane în numeroase producții de operă cu Houston Grand Opera sub conducerea maestrului Richard Bado.

     A studiat, printre alții, cu Armen Boyajian, Mignon Dunn, Hector Vasquez, Lois Alba, Norman Gulbrandsen și Samuel Ramey.

Absolvent al Santa Fe Opera Apprentice Singer Program (1998) și al Programului Tinerilor Artiști de la Piatra Neamț (România) în 1996  , domnul Prunaru a primit numeroase premii și onoruri, cum ar fi faptul că a fost finalist regional al Consiliului Național al Metropolitan Opera (Chicago), Concursul Internațional Boris Christoff (Bulgaria), Union League Competition (Chicago), Fundația George London (New York) și Concursul Internațional Hariclea Darclee (România).  

 A fost, de asemenea, interpret și profesor în Texas, servind ca cântăreț profesionist de operă  la Houston Grand Opera  (Houston, TX) și profesor la Lone Star College (Tomball / Houston TX - SUA).

Pincu Petru 1945 – 2002 din Cârnecea

 

Pastorul Petru Pincu s-a născut în data de 4 aprilie 1945 în localitatea Cârnecea, județul Caraș-Severin, în familia lui Ion și Ana Pincu. Înaintașii săi au fost credincioși baptiști și au lucrat cu dăruire în Biserica Baptistă din Cârnecea.

A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, iar la vîrsta de doisprezece ani, împreună cu familia s-a mutat în oraşul Reşiţa, unde tatăl său a lucrat ca muncitor, câştigând pâinea de toate zilele pentru întreaga familie şi unde a slujit în lucrarea Domnului ca diacon, pînă în anul 1977, când Domnul l-a chemat acasă.

În Reşiţa a terminat Şcoala Medie şi o Şcoală Tehnică de Maiştri şi tot acolo l-a  primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. A urmat pe Domnul în apa botezului în vara anului 1966, fiind botezat de fratele Pitt Popovici în Biserica Nr. 1 din Timişoara.

În anul 1968, după terminarea stagiului militar, s-a căsătorit cu Ileana Pincu, născută Robotin, fiind binecuvântaţi de Domnul cu un băiat, Daniel.

Răspunzând chemării Domnului Isus de a fi martori ai Lui, a dorit să meargă şi să ducă Vestea cea Bună a iertării în jertfa de la cruce, fraţilor noştri de neam, de limbă şi sânge, românilor din Sud—Estul Europei.

În anul 1981 familia Pincu a emigrat în America unde a studiat teologia la Freelandia Baptist College. Fratele a păstorit Prima Biserica Baptistă Română din Phoenix, Arizona între anii 1985-1995.

Biserica Baptistă Română din Phoenix, Arizona l-a ales pe fr.Petru Pincu ca păstor al lor în ziua de 7 decembrie 1986. Fratele Teodor Oprea a fost ales diacon, fratele Ioan Hreniuc secretar, fratele Aurel Asztalos casier, fratele Dorel Irimiciuc responsabil cu tineretul, iar sora Aurelia Asztalos cu societatea femeilor.

În anul 1996 s-a reîntors în România pentru a sprijini plantarea și construirea de noi biserici. A plantat, reabilitat sau construit biserici baptiste în localitățile Ticvaniu Mic (1997), Ticvaniu Mare (1999), Cârnecea (2000) și Giurgiova (2002). A slujit cu Evanghelia în multe sate cărășene, dar prioritatea sa a fost slujirea Bisericilor Creștine Baptiste din Grădinari, Greoni, Ticvaniu Mic, Ticvaniu Mare, Cârnecea și Giurgiova.

La câteva zile după inaugurarea clădirii Bisericii din Giurgiova, fratele s-a îmbolnăvit și a fost internat în spitalul din Reșița.

În data de 2 decembrie 2002 s-a reîntors în Phoenix, iar în data de 4 decembrie 2002 Dumnezeu l-a chemat la odihna cerească. Serviciul de înmormântare a fost oficiat de pastorii Mihai Sârbu și Guy Davidson de la Arizona Community Church. Sora Ileana Pincu, soția lui, s-a reîntors în România și a fost implicată mulți ani în lucrarea de ajutorare a văduvelor și în organizarea de tabere. Și-a sfârșit alergarea pe acest pământ în februarie 2019. După moartea surorii Ileana, lucrarea este continuată în România de fiul lor, Daniel.

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Luminătorul

În vizită la arhiva Convenției Baptiste Maghiare Oradea

 

În ziua de 30 ianuarie 2024, prin ajutorul lui Dumnezeu și prin bunăvoința fratelui Kelemen Sandor Toma, am studiat bogata arhivă a Convenției Bisericilor Creștine Baptiste Maghiare din România, Oradea. Am fost desigur cu fiul meu sufletesc, fratele colaborator Daniel Stoica, păstorul de la Biserica Creștină Baptistă Buteni.

Am fost întâmpinați cu mare căldură de fratele cercetător Kelemen Sandor Toma, cel ce se ocupă cu administrarea arhivei. Este și un neobosit scriitor în domeniul istoriei baptiste maghiare. Lucrează cu sârguință să aducă la suprafață viața și lucrarea pionierului credinței baptiste, Mihai Cornea. Primul volum despre biografie a văzut lumina tiparului și este tradus și în limba română.

Arhiva este foarte bogată, sunt revistele baptiste din anul 1895. O colecție de mici psalmi, cântece spirituale, pentru uz casnic și bisericesc din anul 1986, tipărită la tipografia baptistă de la Budapesta, cartea de cântări pe note Cântările Sionului din 1900, aceste și multe alte documente vechi de la începutul mișcării baptiste din Ungaria și Ardeal. Aceste materiale sunt în limba maghiară. Le-am prezentat pe cele de la început, dar arhiva este actualizată mereu până în ziua de azi, cu noi materiale.

Între aceste materiale sunt scrise în limba română precum revistele: Farul Mântuirii, Farul Creștin, Îndrumătorul Creștin Baptist, Luminătorul, revistă ce apare la Detroit, Creștinul, revistă ce apare în Cleveland, dar și alte materiale care ne sunt de mare folos. Am găsit în multe plicuri, mii de poze din activitatea baptistă de la început.   

Un album, format mic, de o mare valoare: „Album al Departamentului Maghiar al Asociației Baptiste Române, 54 de biserici baptiste maghiare din România 1923”.

La sfârșitul vizitei am fost încărcat de informații din istoria baptiștilor români și maghiari, pentru că istoria noastră este una și are același scop de a predica Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos la orice făptură.

Mulțumesc frate Kelemen Sandor Toma pentru ajutorul dat!

Magda Iosif 1919 – 1989 din Banatul Sârbesc

Fratele Iosif Magda s-a născut și a lucrat pe ogorul Evangheliei în Banatul Iugoslav, unde în vremea fratelui erau 14 Biserici Creștine Baptiste și patru lucrători: Avram Dega, jr. Avram Dega, Iosif Magda și Mhiai Lazăr, care este numit păstorul cercului românesc.

Despre viața fratelui Iosif Magda ne scrie Avram Dega, păstor în Banatul Sârbesc:

 

 

În Memoriam de Avram Dega jr

„La 14 mai 1989, în vîrstă de 70 de ani, a trecut din viata pămîntească la Domnul acasă, fratele Iosif Magda, lucrător credincios şi devotat pe ogorul Evangheliei printre fraţii români din Banatul Iugoslav.

Timp de peste 30 de ani fratele Magda a lucrat în 14 bisericuţe baptiste române, fiind unul din fraţii care se găsea la fruntea Cercului nostru baptist român. Pînă la ultimele zile se găsea vizitînd adunările din Cercul acesta de lucru.

Fratele Magda avea darul Duhului de a mîngăia pe bolnavi, pe necăjiţi, îndureraţi şi pe bătrîni. Pe lîngă aceasta, cu râvnă făcea şi lucrarea de vestire a Evangheliei.

Fratele Magda s-a întors la Domnul în satul lui natal Ecica, Banatul Sârbesc, în anul 1957, iar în 1958 a făcut legămînt prin botez în localitatea Belo Blato din Serbia. Si înainte de convertire, fratele Magda a fost temător de Dumnezeu după tradiţia în care crescuse, alăturat de Oastea Domnului. Dar când a gustat atingerea Domnului şi mila Lui, atunci s-a predat pe deplin lui Dumnezeu.

Din anul 1959 a făcut parte din cercul fraţilor lucrători în cercul sârbo-român, unde a servit pe Domnul pînă la sfîrşit. Din 1964 i s-a încredinţat încă o datorie, pe care a îndeplinit-o conştiincios tot timpul vieţii, „ misiunea ", cum se numeşte aici casieritul misionar al Cercului. În 1980 a fost ales ca preşedinte al Cercului Baptist Român şi în această funcţie a fost pînă în 1985.

Din 1985 pînă la 14 mai, cînd a trecut la Domnul, a lucrat ca bătrînul Bisericii din Vladimirovăt.

În urma fratelui a rămas și o lucrare rodnică, un cămin pilduitor si o familie din care s-a format un păstor la cîteva Croate, fiul fratelui Iosif, Toma Magda.

Sîntem mulţumitori Domnului pentru o astfel de viaţă în care S-a proslăvit Numele Domnului si ne-a rămas nouă de mărturie. Îi mulţumim Domnului pentru fratele Magda, căci ştim că s-a dus la El pentru toată răsplata.

Am pierdut un frate bun, un lucrător harnic, un om al lui Dumnezeu. Aducă Domnul în timpul cel mai scurt lucrători în Cercul român care vor continua acolo unde fratele Magda a stat. Mare este nevoia aici de lucrători devotaţi! Dumnezeu să mîngăie, să umple de pace şi de nădejde inimile celor întristaţi şi îndureraţi: soţia, sora Catița, fiii, Toma si Daniel, nora Xenia si nepoţeii.

Avram Dega, Jr.

Surse:

Avram Dega jr

Luminătorul

Fark Mihai 1891 – 1954 din Otlaca

 

Fratele Mihai Fark s-a născut în anul 1891 în localitatea Otlaca, județul Arad. Emigrează în America unde  cunoaște pe Isus și se pocăiește. S-a botezat în anul 1908 şi a fost ordinat ca predicator în anul 1924.

În zilele de 4 – 6 septembrie 1915 se ține a treia Conferință a Baptiștilor Români din America în orașul Akron, Ohio și fratele Mihai este delegat al Bisericii Creștine Baptiste din Cleveland, Ohio.

Fratele Mihai Fark a fost foarte activ printre românii din America. „În anul 1916, Cleveland City Mission Society, organizație înființată de John D. Rockefeller, fondatorul imperiului financiar de renume mondial și mare binefăcător al misiunii baptiștilor americani, număra printre misionarii săi pe Rev. Michael Fark, care era responsabil de misiunea urbană printre românii din oraș”.

 

Deși a trăit toată viața de credință în America, fratele știa ce se întâmplă în țara sa natală. Întrebat de fratele Lucașa Sezonov despre lucrarea din România, fratele Mihai a răspuns: „Întrebând pe fratele Mihai Fark, păstorul din Cleveland în ce mod explică el progresul din ţară: „Morala fraţilor din ţară, îmi răspunse fratele e la înălţime. Şi această morală Evanghelică a contribuit într-o mare măsură la progresul Evangheliei predicată de baptişti”.

 

Prezentarea făcută de Luca Sezonov:

„În bezna nopţii de 23 septembrie 1954 telefonul îmi aduce trista, fulgerătoarea veste că fratele Mihai Fark a încetat din viaţă. Copleşit de durere iau condeiul în mână spre a pune "Flori pe Mormânt" sau a descrie OMUL ce a fost, dar îmi vine atât de greu să aştern pe hârtie tot ce simt în aceste momente, când atâtea amintiri duioase bat la poarta minţii mele.

Rev. Mihail Fark, predicator baptist şi serv al Evangheliei lui Dumnezeu, răpit pe neaşteptate din mijlocul nostru, moartea sa a mişcat dureros familia şi credincioşii baptişti, pe cari el i-a servit timp îndelungat şi cu devotament. El moare în vârstă de 63 de ani — la o vârstă când mai putea fi de folos bisericilor. Predicatorul Fark s'a distins în Asociaţia Baptistă Română din America şi Canada şi a servit ca pastor bisericile noastre din America. El moare istovit, în urma suferinţelor mari şi grele, dar împăcat că a servit pe Domnul Isus. El a dorit să se ducă ACASĂ la Domnul! Când am alergat la spitalul din  oraşul Aurora şi, după ce m'am rugat lui Dumnezeu, i-am zis: "Frate Fark, Domnul îţi va mai da zile pe pământ." Privindu-mă drept în ochi, cu o privire lungă dar tăcută, el îmi zise: "Frate Luca, Domnul îmi va da zile ACOLO SUS!" A doua zi fr Fark trecu din această viaţă.

De la comuna Micalaca, judeţul Arad, Rev. M. Fark a trecut în America, unde a cunoscut pe Isus, s-a pocăit, s-a botezat în anul 1908 şi a fost ordinat ca predicator în anul 1924, în pustiul nostru de azi, când CRIZA de predicatori români, de care Asociaţia noastră are astăzi mai multă nevoie decât oricând, el se duce, şi odată cu el, dispare şi o parte din puterile constructive care au zidit ce s'a zidit până acum.

Rev. M. Fark părăseşte această lume prea de vreme; el lasă în urmă păreri de rău şi amintirea omului datoriei, amintire, ce nu se va şterge niciodată din memoria celor care l-au cunoscut, l-au apreciat şi l-au iubit. El va rămâne ca o stea luminoasă care a servit Cauza lui Christos pe acest pământ”.

Surse:

Luca Sezonov

Mihai Ciucă

Chreștinul

Farul Mântuirii

244 de ani de la înființarea Școlii Duminicale

 

 Școala duminicală este o modalitate prin care se studiază Sfânta Scriptură în Bisericile Creștine Baptiste. Baptiștii, de la formarea lor au dovedit o loialitate totală față de Biblie și nu s-au depărtat de ea nici azi. Baptiștii dintotdeauna au avut acest deziderat care s-a realizat și se realizează, considerând Biblia cartea de căpătâi pe care trebuie să o studieze fiecare credincios, dar să o și cunoască. Baptiștii sunt oamenii Cărții pentru că o citesc, o trăiesc, se satură din cuprinsul Ei, fiind viața fiecărui credincios.

  În anul 1780 a fost întemeiată prima Şcoală Duminicală. Fondatorul ei a fost Robert Raikes, un  anglican, filantrop, din Gloucester, Anglia. El s-a născut la 14 Septembrie 1735. Tatăl său a fost proprietarul ziarului “Gloucester Journal”. După moartea tatălui său în 1757, el a preluat editarea ziarului.

Cum a izvorât această lucrare venită de la Dumnezeu?    

   Robert Raikes, un om evlavios, se plimba într-o duminică după-amiază pe străzile oraşului şi zări, spre marea sa surprindere şi întristare, o mulţime de

copiii cari alergau pe stradă, înjurând, ţipând şi svârlind cu bulgări de pămant unii în alţii. Cuprins de milă, văzând aceşti copii petrecând duminica atat de urât, se hotărî să întemeieze o şcoală duminicală.

   Motivația lui a fost să ofere un minim de educație sutelor de mii de copii din familii sărace, care erau nevoiți de la o vârstă fragedă să muncească peste douăsprezece ore pe zi. Școala duminicală le oferea acestora cursuri de citire și scriere, dar și de studiu biblic și catehizare. Inițiativa lui Raikes a avut un succes enorm. Astfel, în 1785 s-a înființat Societatea pentru sprijinirea și încurajarea Școlilor Duminicale în toate teritoriile britanice.

   După doar patru ani, Raikes a raportat că Școlile Duminicale înrolaseră         250 000 de copii. Pe 13 iulie 1804, lua naștere la Londra The Sunday School Union, lucrarea Școlilor Duminicale căpătând caracter de masă. Răspândirea acestora a crescut masiv, precum și cererea de Biblii și Nou Testamente. Încă din zorii secolului al XIX‑lea, Rev. Thomas Charles (1755‑1814), care desfășura în Țara Galilor o activitate febrilă în domeniul Școlilor Duminicale, a avut viziunea înființării unei Societăți Biblice pentru Țara Galilor.

Imediat după începuturile Școlii Duminicale, baptiștii din Anglia, văzând utilitatea și efectul mare ce îl are, s-au hotărt să o folosească. În anul 1785 Wiliam Foka, un credincios baptist a organizat Școala Duminicală în bisericile baptiste.

 

   În America, Şcoala Duminicală a început înainte de Raikes, dar sistemul lui a devenit popular şi a progresat mai rapid decât în Anglia şi sistemul a atins un scop naţional. First Baptist Church din Washington D.C. - biserica preşedinţilor americani — a jucat un rol important în organizarea Şcolilor Duminicale la începutul secolului al 19-lea. Luther Rice, membru şi Rev. Obadiah Brown, primul pastor al acestei biserici istorice, au fost liderii zeloşi şi convinşi de rolul creştinului de a fi misionar în spirit. Astfel s-a organizat Misiunea în Străinătate. La a doua convenţie în 1817 în Philadelphia, s-au aprobat fonduri pentru Misiunea Internă (Home Mission) de care aparţine organizaţia Şcolilor Duminicale. La insistenţa acestor doi lideri s-a format Uniunea Şcolilor Duminicale, în Prima Biserică Baptistă din Washington D.C., cea dintâi Şcoală Duminicală din aria capitalei.

  „Abia în secolul XX am ajuns să avem Şcoală organizată pe clase, care includ copii în diferitele grade, tineri, şi adulţi, aşa cum o avem azi. Şcoala Duminicală este instituţia care a produs atâţia oameni creştini, care au influenţat mersul omenirii spre bine şi aici şi în alte părți ale globului. Să-i mulţumim Domnului pentru înaintaşii noştri vizionari. Să le urmăm exemplul. Marioara Pascu”

 

   „Mişcarea Şcoalelor Duminicale, începută de Robcrt Raikes în Anglia, numără

azi, în anul 1935, 362.000 de şcoli cu peste 36 de milioane de elevi. Aceste şcoli se găsesc în 131 de ţări”.

 

  O întâmplare demnă de reținut în această lucrare:

      „Cam pe la anul 1860 a murit un brav marinar al marinei engleze şi a lăsat la ai săi, afară de alte lucruri şi o Biblie. Pană în ziua de azi, acea Biblie este încă în stăpânirea acelei familii şi, desigur, că este cea mai preţioasă comoară, în casa lor. Dar ceea ce dă acelei Bibliei valoarea ei deosebită, sunt cuvintele pline de înțeles, pe care proprietarul de altădată le-a scris cu mâna lui pe cea dintâi

foaie albă. Ele sună aşa: „Această Biblie mi-a fost dăruită de domnul Raikes în oraşul Herliord în anul 1781, ca răsplată pentru că am vizitat regulat şcoala de duminică de acolo şi pentru purtarea mea bună, în acel timp. Ea a fost însoţitorul meu timp de 53 ani, din care 41 ani i-am  petrecut pe mare. În acest timp am fost în 45 bătălii pe mare, am fost rănit de 13 ori, am naufragiat de 3 ori, o dată a ars vaporul, de două ori s-a răsturnat barca, de 15 ori am avut febră din diferite boale, dar întotdeauna Biblia a fost mângâierea mea. În ziua de 2 octombrie 1831 am împlinit 60 ani şi am dat-o la legat”.

   Baptiștii români au preluat școala duminicală odată cu formarea primelor biserici baptiste.

     „Prima școală duminicală într-o biserică baptistă românească a fost organizată la Curtici, înainte de anul 1900, de către Mihai Brumar (n. 1873 - d. 1916), care a și editat primele reviste în care au fost publicate lecțiile acestor școli duminicale.

Al doilea pionier al școlii duminicale a fost Georgiu Slăvu (n. 1869- d 1919). prin

publicarea în „Lumina Lumei” a unui material valoros pentru instruirea învățătorilor.

Cel de-al treilea și cel mai cunoscut pionier a fost Vasile Berbecar (n. 1875 - d. 1931), prin înființarea școlii duminicale de la Buteni, care era pe atunci un centru al baptiștilor din țară. Berbecar a colaborat cu Mihai Brumar la editarea lecțiilor de școală duminicală, înainte de Marea Unire din 1918”.

Astăzi în unele biserici baptiste s-a schimbat numele din școala duminicală în studiu biblic și s-a mutat din ziua de duminică dintre orele 10 – 11, peste săptămână și este contopită cu programul de rugăciune. Se studiază textul și subiectul, apoi biserica se roagă ca Domnul să-i ajute să trăiască acest mesaj învățat.

Surse:

Emanuel Jurcoi

Marioara Pascu

Marius-Silveșan

Mihai Ciucă

Arhiva Baptistă, Nr. 11

Creștinul

Farul Creștin

Glasul Tineretului Baptist

Luminătorul

Tănase Sandu 1927 - 1996 din București

 

Prezentarea fratelui Sandu Tănase este făcută de fratele Nelu Pavel din Chicago. Fratele Sandu a fost un dirijor de bună calitate, cu dăruire, a lucrat pentru slava Domnului. A fost fiul primului păstor al Bisericii Creștine Baptiste din București Ferentari.

 Sandu Tănase, pilda unei vieți devotate Domnului de Nelu Pavel

   Scriu aceste rânduri amintindu-mi cu drag de un frate care a lucrat mult pentru Domnul, a iubit mult și a jertfit mult în Împărăția lui Dumnezeu. În duminica de 4 August 1996 ne-a părăsit fulgerător, după o scurtă și grea suferință fr. Sandu Tănase, acel ce a fost timp de peste 50 ani dirijorul corului Bisericii Creștine Baptiste din Ferentari București, numită astăzi ,,Providența”.

Plecarea sa din mijlocul nostru, pentru totdeauna, a lăsat multă durere sufletească, inimi îndurerate și lacrimi pe obrajii noștri ai tuturor celor ce l-am cunoscut și colaborat cu dânsul.

Fr. Sandu Tănase s-a născut în București la data de 4 septembrie 1927, într-o familie de credincioși baptiști, fiind al doilea copil în familia fratelui Alexandru și Mina Tănase. După terminarea liceului a urmat Școala Tehnică Financiară din București.

Fr. Sandu Tănase a mărturisit public pe Domnul Isus și a fost botezat în 6 iunie 1946. Toată viața spirituală a fratelui Sandu a fost legată de Biserica Creștină Baptistă București - Ferentari în care tatăl său, Alexandru Tănase, a fost diacon și păstor. Dumnezeu l-a înzestrat pe fr. Sandu a fost legată de Biserica Creștină Baptistă București-Ferentari în care tatăl său, Alexandru Tănase, a fost diacon și păstor. Dumnezeu l-a înzestrat pe fr. Sandu cu darul muzicii pe care l-a perfecționat urmând cursurile Institutului de Pedagogie Muzicală - secția Dirijorat și Muzică Corală - în perioada 1954 – 1955 în București. A cântat în corul bisericii din București Ferentari sub bagheta fratelui Ionel Branea. Ca organist, fr. Sandu Tănase a preluat conducerea corului la vârsta de 18 ani, această activitate fiind desfășurată până la sfârșitul vieții.

În urma căsătoriei cu sora Ana, Dumnezeu le-a binecuvântat familia cu trei copii: Eugen, Aurel și Ronela.

Mai târziu a avut ca organiști pe fiul său Aurel și fr. Eugen Pavel. Fr. Sandu Tănase a desfășurat o muncă titanică în scrierea caietelor cu cântări pentru cor cât și în repetițiile de instruire a corului, fiind foarte exigent în executarea corectă a cântărilor. A fost nelipsit de la toate evenimentele deosebite din viața bisericii în care a slujit pe Dumnezeu cu devotament și pasiune: cununii religioase, botezuri, seri de priveghi, înmormântări, evanghelizări și misiune, mobilizând și pregătind corul cu cântări adecvate evenimentelor respective. A executat la o înaltă ținută muzicală oratoriile: Fiul Risipitor, Spre Betleem și Via Dolorosa. Nu putem omite activitatea sa de învățător la Școala Duminicală și de vizitare a bătrânilor și bolnavilor din biserică, având întotdeauna un cuvânt de încurajare și întărire spirituală.

Fr. Sandu Tănase s-a numărat printre dirijorii corurilor reunite cu ocazia congresului Uniunii Cultului Baptist din România.

La 8 iulie 1996 a dirijat pentru ultima dată corul bisericii Ferentari, reamintind încă o dată coriștilor importanța pe care o are corul în cadrul bisericii: ,, Corul este un al doilea predicator.”

Cu câteva clipe înainte de a închide ochii pentru totdeauna, fr. Sandu a cerut copiilor și soției să-și unească mâinile cu ale lui într-o rugăciune, după care abia a putut spune un „Amin” cu o voce stinsă. În acele momente, la întrebarea ginerelui său: „Ce vezi tată?”, fratele Sandu a răspuns: „Ce frumuseți... Ce..frumuseți!”

Tănase Larion 1928 – 1992 din Șieu

 

Fratele Larion Tănase s-a născut în ziua de 9 martie 1928 într-o familie ortodoxă, în comuna Şieu, judeţul Bistriţa-Năsăud, fiind cel de-al doilea copil dintre cei nouă ai familiei.

La vîrsta de 19 ani, în anul 1947 aude Vestea Bună a răscumpărării și îl primeşte pe Domul Isus ca Domn şi Mîntuitor personal, fiind, botezat în Biserica Creştină Baptistă din localitate.

Simţind chemarea Domnului şi la recomandarea bisericii, a urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti în perioada 1954-1957, după absolvirea căruia a activat în cadrul Bisericii Baptiste din Gottlob, judeţul Timiş. Aici a cunoscut-o pe sora Iuliana Şiling, cu care s-a căsătorit în luna septembrie 1968. Bunul Dumnezeu i-a binecuvîntat cu opt copii: şase fete şi doi băieţi, care toţi sunt întorşi la Domnul.

La numai un an de activitate în via Domnului, a fost ordinat ca pastor al Bisericii din Gottlob, lucrând, neobosit atât în biserica locală, cât şi în cele din împrejurimi, timp de cinci ani, ca diacon ordinat, pînă când, Dumnezeu l-a chemat la El.[1]

Localitatea Gottlob este o comună mare, primii ei locuitori fiind etnici germani,

de confesiune catolică, ale căror biserici erau deosebit de active şi se afirmau mai ales prin şcolile elementare conduse de călugăriţe ale ordinelor catolice. Un rol important în lucrarea bisericii l-a avut Tănase Larion, originar din

comuna Şieu, judeţul Bistriţa, care a studiat 3 ani de zile în cadrul Seminarului

Teologic Baptist din Bucureşti. Acesta a fost diaconul ordinat al bisericii până la

plecarea în veşnicie în anul 1992.[2]

Dacă cineva mă poate ajuta cu mai multe informații, vă rog să o faceți.

 

Surse:

Ioan Bunaciu

Farul Creștin

---

[1] Farul Creștun, Nr. 8 / august 1992, p. 10.

[2] Ioan Bunaciu - Istoria Bisericilor Baptiste din România, Editura Universității Emanuel & Editura Făclia, Oradea 2006, p. 669.

70 de ani de la darea legii „Reglementării serviciilor religioase”

 

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la darea legii nescrisă a reglementării serviciilor divine din bisericile baptiste și prin care Petre Constantinescu-Iași a vrut să-i distrugă pe baptiști. A fost începutul durerii, dar frații au știut prin puterea Duhului Sfânt să treacă cu bine și numărul credincioșilor a crescut.

Ce a însemnat această reglementare ne explică profesor dr. Ioan Bunaciu în cartea dumnealui: Ioan Bunaciu, Bisericile Creștine Baptiste din România între 1944 – 1990, Editura Universității din București, 2002.

REGLEMENTAREA SERVICIILOR DIVINE ÎN 1954

Pentru redactarea acestui capitol m-am folosit de amintirea faptelor pe care      le-a trăit în timpul acela și de materialul scris, pus la dispoziția mea de fratele Isac loan, care era secretar general al Cultului și a fost direct implicat în această problemă.

în 1954 a venit în fruntea Ministerului Cultelor prof. Petre Constantinescu-Iași, fost profesor de artă bisericească la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chișinău, dar în același timp era și membru al Partidului Comunist din ilegalitate, din cauza aceasta a fost și arestat și condamnat în perioada dintre cele două războaie, deci era un comunist mare, de religie ortodoxă, un om rău, fără cuvânt și, ortodox fiind a apărat interesele Bisericii Ortodoxe, în detrimentul cultelor neoprotestante. Se spune că el și-a luat angajamentul în fața guvernului că va reduce activitatea cultelor neoprotestante la jumătate, fără ca să poată fi privit faptul acesta ca o prigonire din partea statului. De aceea, când Rusu loan a intervenit la dr. Petru Groza, acesta i-ar fi spus „să accepte reglementarea, dar să n-o respecte, pentru că ea e un angajament pe

care și l-a luat ministru Cultelor, P. Constantinescu-Iași, în fața guvernului”.

Cu el a început perioada cea mai dură de comportare a Statului Comunist cu cultele religioase și, mai ales cu cele neoprotestante. El a impus așa-numita reglementare a serviciilor divine, în virtutea căreia bisericile neoprotestante puteau ține servicii divine numai sâmbăta seara, de la 18-20 și duminica dimineața, până la ora 14. Intervenția lui Constantinescu-Iași era diabolică și, după modul cum dorea s-o realizeze, Ministerul Cultelor să nu dea nimic în scris, ci Uniunea Baptistă să cominice Ministerului Cultelor, că serviciile divine din bisericile baptiste se țin numai sâmbăta seara, între orele 18,00-20,00 și duminica dimineața, până la ora 14:00. Deci pretindea că te biciuești tu însuți.

 

Îmi amintesc de câteva exemple: în 1954, imediat după ce s-a aplicat reglementarea serviciilor divine, fiind și păstor la Biserica Baptistă din Cluj-Mănăștur, m-am întristat foarte tare când, duminica după masa biserica stătea închisă, cu nimeni înăuntru; de aceea în duminica următoare am anunțat că de acum înainte, duminica după masa, la orele 17,00 se va deschide biserica și toți cei ce doresc să se roage pot veni la biserică, nu se va ține serviciu divin, dar fiecare, personal, dacă dorește să se roage, sau să ceară vreo lămurire la

vreo problemă din Biblie, să vină la biserică, eu voi fi acolo și-i stau la dispoziție ca să lămuresc problema. Efectul anunțului a fost că duminica următoare sala a fost plină de oameni. Am început cu rugăciune și am întrebat ce probleme biblice au de lămurit, mi-au pus diferite întrebări din Biblie, le-am explicat, trecând pe neobservate două ore.

Așa am petrecut câteva duminici după masă, iar între timp, împuternicitul șef mă întreabă ce-i cu reglementarea la Mănăștur, cum se respectă? „În litera ei”, îi răspund, nu avem servicii divine decât duminica dimineața”. „Dar aveți oameni în biserica după masa”. „Da, îi răspund, dar vă întreb: e interzis să se deschidă ușile bisericilor duminica după masa, să vină cetățenii fiecare individual să se roage?”. „Nu, ușile tuturor bisericilor sunt deschise”. „Deci vedeți că nu am călcat nici o lege, la orele 17,00 se deschid ușile bisericii și cine dorește vine la biserică să se roage, eu sunt prezent acolo și dacă cineva are vreo problemă biblică de lămurit, eu i-o dau, ca să nu piardă timp în cursul săptămânii când trebuie să lucreze. Și dacă n-aș fi deschis eu ușile, mi le-ar fi spart credincioșii, pentru că din punct de vedere marxist, reglementarea serviciilor divine e o măsură administrativă luată împotriva religiei și Lenin

spune că măsurile administrative luate împotriva religiei provoacă împotrivire în mase și asta-i periculos”. Trebuie să știți că împuternicitul șef de la Cluj era un oarecare Rogojan, croitor de meserie (a murit într-un accident de mașină prin 1957). Explicația mea marxistă a prins și m-a lăsat să țin biserica deschisă duminica după masa și venea popor la biserică ca și înainte de reglementare, deosebirea era că vorbeam de jos nu de la amvon și, după câteva luni, reglementarea a fost retrasa, deoarece a venit destinderea din 1955 și 1956.

Mulțumim Domnului pentru libertatea ce o avem azi, dar să o folosim.