Cartea „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante” – Documente de Dr. Viorel Achim

 

Cartea aceasta o am din anul apariției ei, 2013 și am citit în ea, dar parcă valoarea ei s-a schimbat după întâlnirea mea cu editorul ei, domnul dr. Viorel Achim. Întâlnirea mea cu domnul dr. a avut loc în ziua de 27 martie 2024 la Capela Institutului Teologic Baptist din București, unde a avut loc lansarea cărții: „Baptiștii din România – Pionerii” – de Mihai Ciucă, lucrare în trei volume.

Domnul dr. Viorel Achim a vorbit despre Mihai Ciucă, despre baptiști, copiii baptiștilor, cu o dragoste, o pasiune, o căldură sufletească ce m-a făcut să trăiesc și eu evenimentele despre care vorbea și ce a publicat în această lucrare pe care o prezint. Dintr-o dată cartea a devenit personală, încălzită de dragostea și pasiunea autorului care are un dar frumos de a a expune crâmpeie din istoria zbuciumată a baptiștilor români.

Cartea:

„Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante –

Documente” de Dr. Viorel Achim

A apărut în anul 2013 la Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și la Editura Polirom. Are 931 de pagini și prezintă 513 documente de arhivă din perioada 12 iulie 1939 până în 26 septembrie 1944.

Cuvântul baptist apare de 681 de ori, baptiști este scris de 314 ori, baptiștii apare de 156 de ori.

Cartea prezintă un document[1] în care baptiștii aveau 10 predicatori notorii și periculuși: Popa Ioan, Cocuț Ioan, Adorean Constantin, Socaciu Ioan, Sezonov Luca, Dărăban Iuliu, Bușilă Boris, Chinuceanu Vasile, Andrișan Ioan și Pascu Dănilă. Este vorba de pastori baptiști din România în afară de Ardealul de Nord care a fost cedat ungurilor.

Cartea merită cumpărată și studiată, este o comoară de mare preț pentru că ne dă informații de primă mână a ceea ce au îndurat frații noștri de credință și neam. Aceștia au luptat cu credincioșie și dragoste pentru Dumnezeu și poporul Său care a rămas în picioare, chiar dacă puterea militară a statului Român a vrut să-l distrugă total.

Mulțumim Dr. Viorel Achim pentru efortul ce l-ați depus ca să ne dați o lumină a ceea ce s-a petrecut într-o vreme ce România traversa marile orori pricinuite de declanșarea celui de-al doilea Război Mondial. Vă sunt recunoscător și apreciez efortul depus în această direcție.

---

[1] Istoricul Sectelor Religioase în România de Comisar C. I. Mazilu, 1942.

O întâlnire plăcută cu Dr. Viorel Achim, cercetător ştiinţific I

 

Lansarea de carte a lui Mihai Ciucă a produs multă bucurie, desfătare, prin întâlniri și cuvinte de suflet la adresa autorului. Printre invitați a fost un doctor în istorie, Dr. Viorel Achim, cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Române, Bucureşti.

Când l-a văzut fratele Daniel Stoica, bunul meu colaborator, că intră în Capela Institutului, nu i-a venit să creadă și zice către mine: „ia cine vine, domnul profesor Viorel Achim”.

Stăm cuminți și ascultăm prima parte aplaudând pe fiecare vorbitor cu respect și vine pauza cum se întâmplă. Ne apropiem de domnul dr. Viorel cu sfială să ne prezentăm, să îi spunem că ne place cum se apleacă asupra suferințelor baptiștilor din România și etc. Întind mâna cu plecăciune și spun, sunt Vasile Bel și întinde mâna și fratele Daniel la fel, iar domnul dr. rostește un cuvânt ce ne-a mers la suflet profund: „vă cunosc, v-am citit”, sigur că am rămas uimit, dar am trecut peste acest pas și am discutat puțin, dar organizatorii ne-au stricat conversația pentru că s-a terminat pauza.

Prin acest mijloc vreau să-i mulțumesc domnului dr. pentru că de la statura înălțimii domniei sale, se apleacă spre doi oameni simpli ca să stea de vorbă împreună.

Calitatea bună de excepție a domnului dr. Viorel este că domnia sa în lucrările sale academice se apleacă cu minuțiozitate asupra suferințelor îndurate de unele entități naționale și religioase, precum baptiștii. Este un bun cunoscător a ceea ce s-a petrecut în țara noastă, dar și în Republica Moldova cu baptiștii.

Într-un articol separat voi prezenta și cartea dumnealui: „Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante – Documente.”   

Pe domnul dr. Viorel Achim puteți să-l vedeți și auzi cu întreaga sa contribuție pe tema istorică baptistă. Veți vedea plăcerea cu care vorbește despre Mihai Ciucă, despre cartea sa și baptiștii.

Baptistii din Romania - lansare de carte  Mihai Ciucă

Familia Craighead și influența misionară baptistă în România interbelică de Iemima Ploscariu

 

Prezint articolul doamnei Dr. Iemima Ploscariu despre care am scris AICI,

 „Familia Craighead și influența misionară baptistă în România interbelică”. Acest articol ne ajută să înțelegem mai bine mișcarea de pionerat a misionarilor baptiști veniți din America în speța noastră. Aceștia au fost oameni dăruiți de Dumnezeu cu puterea Duhului Sfânt, de a renunța la confortul din America și a lucra din greu alături de frații lor baptiști din zone mai grele.

Mulțumesc doamnei Dr. Iemima Ploscariu care ne-a pus la îndemână o mică parte din viața familiei Craighead care a lucrat cu mare dragoste și pasiune pe pământul nostru românesc.

 

În colaborarea mea cu Mihai Ciucă, am discutat intens despre mișcarea baptistă din Basarabia. În 2019, mi-a cerut să semnalez daca cumva dau peste vreo mențiune de un misionar baptist american pe nume Walter Craighead în arhivele naționale Române sau de la Chișinău. Mihai mi-a spus atunci că Craighead era unul dintre eroii săi. Anul trecut (2023) la o conferință, Dr. Paul Michaelson a prezentat sprijinul american pentru baptiștii români, prin Everett Gill la București, a menționat și prezența unei figuri misterioase pe nume Walter Craighead, printre misionarii americani din România interbelică. Walter și soția sa Hazel, au slujit aproape 20 de ani ca misionari în Basarabia și Bucovina. Cu ajutorul volumelor lui Mihai Ciucă, al recentei biografii a femeilor baptiste basarabene, scrisa de Olga Mocan și al documentelor din Arhivele Naționale din Chișinău, din București și de la CNSAS, doresc sa vă prezint puțin mai mult despre această figură misterioasă.

Walter Eugene Craighead s-a născut la Towntown, Alabama, în familia cu doisprezece copii a unui pastor care câștigă pâinea ca agent de vânzări, Thomas B. Craighead și a soției acestuia, Mollie. Walter s-a botezat la varsta de 16 ani, după ce familia s-a mutat la Chattanooga, Tennessee. A urmat vreme de trei ani cursurile Universității din Chattanooga, timp în care a simțit că pierde din pasiunea pentru câștigarea sufletelor, motiv pentru care a studiat doi ani la Moody Bible Institute din Chicago, unde a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie Hazel Thomson. Înainte de absolvire l-a cunoscut pe pastorul William Fetler la o conferință care avea ca scop promovarea interesului pentru evanghelizarea Rusiei. S-a implicat un an într-o lucrare de misiune în rândul comunității de ruși și polonezi din Chicago, timp în care a urmat cursuri la Northern Baptist Seminary. Următorul an s-a pregătit la Russian Bible and Educational Institute din Philadelphia, o instituție de pregătire a misionarilor pentru Rusia, înființată de William Fetler, asociată Russian Missionary Society. Walter Craighead (1892-1978) sa casătorit cu Hazel (Thomson) (1892-1976) la Prima Biserică Baptistă din Albion, Michigan, la 1 septembrie 1920. Walter a fost ordinat în această biserică. Cu soția sa Hazel, Walter Craighead, împreună cu 25 de misionari și cu Fetler, s-a îmbarcat pe vasul Olympia spre Europa, pe 30 noiembrie 1920.

După șase luni de studiu intens al limbii ruse în Anglia, soții Craighead au mers în Basarabia la Chișinău în mijlocul lunii august 1921. Au rămas un an la Chișinău învățând limba rusă de la Boris Bușila. (Mocan 222). Biserica Baptistă din Chișinău a fost descrisă de misionari norvegieni ca fiind o biserica cosmopolită, formată din ruși, bulgari, români, evrei, sârbi, chiar și un cuplu de misionari americani, care nu erau alții decât soții Craighead. În Basarabia ei au lucrat ca evangheliști și ca instructori de lucrători în următoarele două decenii, ducând o activitate intensă la Chișinău, Bălți, Cetatea Albă, Cernăuți precum și în multe alte localități basarabene și bucovinene (Ciuca, vol. 2, 512-518).

În septembrie 1922 Walter cu Hazel au mers pentru prima dată la Bălți  unde Walter ajuta la păstorirea bisericii baptiste (Mocan 234). Bălți era un loc strategic de evanghelizare pentru raionul întreg. În raion existau patru sate care aveau câte un grup mic de credincioși baptiști (Mocan 243). Walter cu Hazel au închiriat o casă care a aparținut unui medic evreu (Mocan 239). Au ajutat si biserica de 25 de membri să închirieze o clădire în vara anului 1923. Mulți membri ai bisericii, cu greu puteau să citească. Familia Craighead impreună cu două surori baptiste, învățătoare din Bălți, au lucrat să învete credincioșii să citească. (Mocan 238)

Datorită pericolului cu care se confruntau pastorii locali și a cererilor multe de botezuri în județul Hotin, în 1922, Comitetul Executiv al Congresului Basarabean a cerut lui Walter, ca american, să meargă la Hotin pentru a-i boteza pe cei care doreau să se boteze (Mocan 252). În 1923 au mers cu Boris Bușila la Congresul Alianţei Mondiale Baptiste de la Stockholm (Mocan 222) împreuna cu Constantin Adorian și alți reprezentanți de la Uniunea Baptista Româna din București.

Au avut loc percheziții ilegale de către poliție, deoarece aceștia erau suspicioși de ceeace predau străinii. În Balți, școala duminicală a ajuns la 40 de copii, iar copiii și tinerii aduceau în mod regulat copii din familii nebaptiste la servicii. „Inspectorul școlar a încercat, de mai multe ori să ne forțeze să respectem ordinul său, potrivit căruia aveam dreptul să învățăm doar copiii din familiile baptiste, dar nu aveam dreptul să învățăm alți copii.” (Mocan 241) Însa biserica a rămas deschisă pentru toți.

În 1924 au ajutat la strângerea de fonduri cu credincioșii locali pentru a cumpăra teren pentru biserica baptistă din Bălți. Soții Craighead au fost primii care au contribuit cu ceasul lor de aur, verighetele, cristalul și cu o sumă de bani. (Mocan 179) Walter a lucrat alături de localnici la ridicarea bisericii din Bălți cu 25 de metri lungime și 8 metri înălțime. (Mocan 181) Finalizarea lucrărilor de construcți a avut loc în anul 1925 dupa 5 luni de lucru. Pentru a plăti datoriile rămase, au închiriat un câmp de floarea-soarelui și vindeau semințele toamna. După doi ani erau deja aproximativ 80 de membri. În 1930 erau 100, iar Walter încă lucra pământul cu voluntari ai bisericii pentru a plăti datoria bisericii. Biserica din Bălți a servit drept centru pentru alte zece biserici din raion, care aveau între 30 și 100 de membri în anii 1930. Multe biserici mici care nu aveau un baptisteriu veneau la Bălți pentru a oficia botezuri. Biserica din Bălți a găzduit congrese, cursuri biblice conferințe pentru întreaga regiune. (Mocan 246)

Din cauza activitătii bogate, Craighead și Pastorul Ivan Soroceanu, au fost luati la interogatoriu de mai multe ori. Uneori îl băteau pe Soroceanu în loc de Craighead, pentru că le era frică să atingă un cetățean străin. Walter a fost altă dată închis și chiar bătut în timpul serviciului său în Basarabia.

În 1930  Evrett Gill îi angajează pe familia Craighead ca misionari ai Consiliului pentru Misiuni Străine ai Convenției Baptiste de Sud. Walter a lucrat în biserici în sate și la oraș, a condus conferințe, a organizat grupuri de studiu Biblic sau conferințe biblice în orașele centrale, a trimis frați instruiți pentru a-i ajuta pe frații din sate sau din provincii în studierea Bibliei.  Slujea prin muzică, școala duminicală și alte activități la bisericile unde se afla de-a lungul anilor în România: bisericile din Bălți, Chișinău, Ismail, Cetatea Alba, Galați, București, Cernăuți. (Mocan 285). Walter a încurajat creștinii baptiști din Basarabia să ajute misionarii locali în Africa prin bani trimiși Departamentului de Misiune pentru Străinătate al Southern Baptist Convention. Walter a invitat un profesor baptist de culoare din Statele Unite să vină cu el la Cernăuți de la Congresul Baptist Mondial din Berlin unde au participat amândoi în 1934. Au cântat mai multe imnuri afro-americane la biserica credincioșilor din Cernăuți cu ruși și germani (Mocan 286).

Hazel a organizat studii biblice, școli de vacanță biblică alaturi de Earl Hester, profesoara la școala de fete din București. Hazel a născut 5 copii în România. Cu venirea celui de-al doilea Război Mondial, familia a decis să plece din România în octombrie 1939. Walter a plecat mai târziu în 1940. Au continuat lucrarea misionară în Paraguay.

Dr. Charles A. Maddry, Secretarul Executiv al Consiliului pentru Misiuni Străine ai Convenției Baptiste de Sud în America (1933–44) a constatat că numărul baptiștilor din Basarabia, între Primul și al Doilea Război Mondial, a fost cel mai mare în comparație cu alte părți ale lumii în care a lucrat Convenția Baptistă de Sud (Mocan 286). Familia Craighead a avut o importantă conribuție la aceasta și în susținerea spirituală și financiară a acestor biserici din Basarabia. Ei sunt încă amintiți cu drag de către baptiștii din Bălți și moștenirea lor spirituală rămâne azi în bisericile baptiste credincioase din Republica Moldova.
(Lucrarea completă va fi publicată anul viitor, 2025).

Mateaș Adrian-Mihai 1964 – 2024 din Oradea

 

Adrian-Mihai Mateaș a văzut pentru prima dată lumina zilei la 08 februarie 1964, în localitatea Oradea, județul Bihor. A fost al treilea copil al lui Dumitru și Livia Mateaș, venind pe lume după Călin, Daniel și Sorina, iar după el s-a mai născut Dorin.

  Adrian a crescut într-o familie de credincioși ai Domnului și iubitori de oameni, care i-au insuflat încă din copilărie respectul și dragostea pentru Dumnezeu și pentru Biserică.

  De mic copil a simțit o chemare sfântă spre lecturarea Bibliei și spre activitatea muzicală cu orchestra din cadrul Bisericii Baptiste din Bratca, lucrare începută de fratele Mitică Harap în 1982 și continuată de fratele Adrian până în 1990.

 Adrian a început școala în 1970 și a finalizat ciclul gimnazial în 1978, în cadrul școlii generale din localitatea Bratca, după care și-a continuat studiile la Liceul Industrial nr. 6 de construcții Cluj Napoca până în 1982. În acest timp a avut rezultate foarte bune la învățătură, profilându-se deja pasiunile sale pentru studiu și pentru construcții. A fost premiat cu locul 1 pe țară la concursul pe meserii, ca reprezentant al liceului în care studia.

  În 1982 s-a angajat în cadrul Cooperativei Mestesugarul Aleșd, ca zugrav.

 În iunie 1983 a fost încorporat în armată, unde a servit patria cu devotament, pe toată perioada de un an și jumătate a serviciului militar.

  În 30 August 1986, Adrian s-a căsătorit cu Adriana, vecina pe care a     cunoscut-o din copilărie și care i-a devenit soție, iubind-o și fiindu-i alături până în ultimul moment al vieții sale.

  În 15 Iunie 1987 s-a născut Adina, primul copil al familiei, pentru care a fost un tată iubitor.

  În iunie 1987, a fost transferat cu serviciul la ACH Criș-Someș Brigada complexă Remeți, în meseria de dulgher, în același an fiind concentrat la muncă pe baza meseriei, prin intermediul armatei, la Casa Poporului, unde a petrecut un an de zile.

 Acolo a avut și rod spiritual, în convertirea fratelui Petrică Horeanu, prezent astăzi aici, care l-a primit pe Cristos ca Domn și mântuitor, mărturisindu-L în apa botezului, iar Adrian a participat și la nunta fratelui, iar astăzi întreaga familie a dânsului este întoarsă la Domnul.

  În 1988 a reînceput activitatea ca dulgher la ACH Cris Someș Remeti, iar în 1989 s-a mutat ca zugrav în cadrul Sectorului de exploatare Stâna de Vale ACH, până în sept 1990.

  În 1990 a început studiile la Institutul Biblic Emanuel Oradea

  În 1991, la 13 Februarie, s-a născut Filip, al 2-lea copil al familiei, în timp ce Adi era la cursuri, fiind anunțat de către profesorul Iosif Țon să se ducă acasă că i-a născut nevasta. Și pentru Filip, Adi a fost un tată iubitor.

  În 1994 a finalizat studiile de licență a Institutului Biblic Emanuel Oradea, Prima promoție, an în care a fost ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste Bratca unde a slujit până a plecat la Domnul.

  Tot în 1994 a fost ales ca pastor al Bisericii Baptiste Beznea, în care a slujit până în 1997.

  Între 1997 – 1998 a petrecut o perioadă în Cicir, județul Arad, unde i s-a dat voie să-și confecționeze tâmplaria casei personale, la firma familiei Mureșan și Lontiș, timp în care a slujit în biserică împreună cu cumnatul Mich Vasile.

  Tot în 1994 a fost ales ca pastor și al Bisericii Baptiste Valea Crișului, unde a slujit până a plecat la Domnul.

  Între 1994 – 1998 a lucrat la șantierul casei de rugăciune al Bisericii Baptiste Valea Crișului.

  În 26 Dec 1998 - a oficiat inaugurarea casei de rugăciune a Bisericii Baptiste Valea Crișului.

  În vara lui 1999 a supraviețuit inundațiilor din Bratca, când în mod eroic a salvat viața fiului său Filip, din camera în care apa a ajuns până la tavan, ridicându-l in spate și cățărându-se pe acoperișul casei în care locuiau, la socrii

Cicort Petru și Oana, cu care a avut o relație deosebită.

  În 10 Dec 1999 a finalizat în mare construcția casei familiei și s-a mutat în aceasta.

  În 2002 a oficiat botezul fiicei sale Adina.

  Între 2003-2007 a lucrat ca și constructor în paralel cu lucrarea pastorală pentru a-și întreține familia sub firma înființată de el: Bețaleel SRL.

  În 2004 a fost ales ca pastor și al Bisericii Baptiste Bucea, județul Cluj, unde a slujit până a plecat la Domnul.

  În 2005 a demarat, la îndemnul tatălui său Dumitru, lucrările de reconstrucție ale Casei de rugăciune ale Bisericii Creștine Baptiste Bratca.

  În 2007 a dizolvat firma Betaleel SRL si a trecut pe PFA, date fiind constrângerile financiare de la aceea vreme și sub PFA a activat ca și constructor pe șantierul Bisericii Baptiste Bratca.

  În 2008 a avut un accident de munca acasă, în urma căruia s-a tăiat la o mână, timp în care șantierul bisericii a fost sistat pe perioada vindecării lui.

  În 2009 au fost finalizate lucrările de reconstrucție ale casei de rugăciune a Bisericii Baptiste Bratca, când a fost o dublă sărbătoare: redeschiderea Casei de rugăciune și Centenarul Bisericii.

  În 2010 a oficiat botezul fiului Filip.

   În 2012 a fost ales în comitetul Comunității Baptiste de Bihor și Satu Mare

  În 2013 a fost ales ca Pastor al Bisericii Baptiste Borod unde a slujit până a plecat la Domnul.

  Între 2015-2018 a lucrat la renovarea și extinderea Casei de rugăciune a Bisericii Baptiste Bucea.

  În 2018, ca membru al comitetului Comunității Baptiste, a fost ales sa facă parte din comisia de intervievare a candidaților propuși pentru ordinare, ca pastori.

  În 2020 cu debutul pandemiei, Adrian a creat un canal YouTube video online prin care a postat până în 2023 scurtmetraje cu câte un mesaj biblic pentru bisericile pe care le păstorea și pentru toți urmăritorii și prietenii bisericii.

  În 2022 a oficiat nunta fiului Filip cu Florentina.

  În 2022 a lucrat la renovarea casei de rugăciune a Bisericii Baptiste Valea Crisului.

  Pe parcursul vieții a participat la renovarea și a altor case de rugăciune precum: Beznea, Balnaca, Botean, Borod.

  A iubit mult cititul și scrisul, având o bibliotecă vastă cu cărți teologice. A început să scrie niște lucrări teologice, care din păcate, din lipsa timpului, au rămas nefinalizate.

  Și-a susținut ambii copii în școli, în Oradea, respectiv Cluj Napoca, aceștia fiind în prezent: Adina- Programator IT și Filip- Inginer.

  A avut o puternică influență spirituală asupra copiilor săi și a soției sale prin exemplul plin de demnitate și devotament față de Domnul Isus.

  În august 2023 au debutat durerile intense, iar în urma investigațiilor medicale a fost operat pe 14 Octombrie de ocluzie intestinală cu diagnostic Carcinomatoza Peritoneala.

  În Ianuarie 2024 a făcut peritonită și a fost din nou operat.

  În 8 Martie a fost adus acasă la cererea familiei cu acordul medical.

  La 1 aprilie 2024 a plecat la Domnul Isus pe care l-a iubit și l-a slujit toată viața.

  Pe noi toți cei care am rămas, ne mângâie speranța revederii.

La revedere preaiubitul nostru soț, tată, fiu și frate!

Surse:

Necrolog întocmit de Mateas Filip, fiul lui.

                       Iluminarea Învierii 

Dr. Iemima Ploscariu prezintă Cartea “Baptiștii din România: Pionierii”

 

Lansarea cărții lui Mihai Ciucă, “Baptiștii din România: Pionierii”, a dezvoltat și unele prietenii care nu erau bine conturate. Pe doamna dr. Iemima Ploscariu o aveam ca prieten pe internet, tot datorită lui Mihai Ciucă, dar la lansarea cărții prietenia s-a sudat mai bine. Mulțumesc doamnei doctor în istorie Iemima Ploscariu pentru timpul acordat după festivitatea de lansare a cărții.

Este o doamnă de înaltă finețe și delicatețe, atentă la ce spui și răspunde promt la întrebarea pusă.

Prezentarea cărții făcută de dr. Iemima Ploscariu

În anul 2017 când am început studiile de doctorat în Irlanda, istoricul danez Kai Kjaer-Hansen, un expert al istoriei evreiești mesianice din estul Europei, mi-a recomandat să iau legătura cu un individ pe nume Mihai Ciucă. Nu am stiut că acest lucru va duce la o frumoasa colaborare academică de peste 3 ani și la câștigarea unui prieten drag. Din primul e-mail pe care mi l-a trimis, ce conținea o sumedenie de informații valoroase, mi-am dat seama că era un om ce deține un tezaur de cunoștințe istorice. Pe Mihai nu l-am întâlnit niciodată personal, dar cărțile pe care le-a lăsat în urmă reflectă o cercetare istorică sârguincioasă, investigativă și detaliată pe care am admirat-o mereu.

Cartea “Baptiștii din România: Pionierii”, publicată în 3 volume, relatează istoria răspândirii credinței și religiei baptiste în regiunile care fac sau au făcut la un moment dat parte din România. Cărțile sale ne poartă și pe noi cititorii în călătoria lui Mihai ca istoric. El depășește relatările clasice anterioare ale lui Bunaciu și Popovici, triangulând sursele, contactând descendenții de pe diferite continente, furnizând surse primare valoroase traduse în limba română (volumul 3), încercând să prezinte întreaga istorie sau eveniment din toate unghiurile, toate puncutrile de vedere, sau cel puțin cât de mult este posible sa se cuprinda.

Mihai nu a cedat interpretărilor naționaliste, si a contestat lucrările anterioare referitoare la rolul și activitatea unor pionieri baptiști precum J. Rottmayer, Heinrich Meyer, Mihaly Kornya și alții.

Acolo unde mulți istorici anteriori au avut o abordare etnocentrică - baptiștii germani își scriu istoria, ungurii pe-a lor, românii, sârbii și ucrainenii, fiecare cu istoria sa - Mihai i-a unit pentru a demonstra că toți fac parte dintr-o istorie mai mare, strâns legată, aceștia depinzând și influențându-se reciproc în promovarea mișcării baptiste din România.

Volumele lui Mihai nu prezintă doar o relatare detaliată ci și una foarte bine documentată a dezvoltării și creșterii comunităților baptiste din regiunile vestice, bazată pe o amalgamare de surse din arhive de stat, ale bisericilor si arhive personale. Oferă și o analiza fascinantă asupra comunităților baptiste ruse și germane din Basarabia, o regiune deseori trecută cu vederea în istoriile confesionale anterioare.

Istoria coloniilor germane baptiste este prezentată într-un mod deosebit de interesant în aceste volume. Asemănătoare din acest punct de vedere este și istoria comunităților diasporei românești din SUA. Mihai oferă contextul istoric, cultural și social al fiecărei regiuni, si extinde istoria anumitor biserici până în vremurile contemporane.

Cărțile conțin un volum extraordinar de mare de informații. Bineînțeles că ar fi putut fi mai scurte, așa cum scrie însuși Mihai în introducere, dar cum nu-l mai avem printre noi, este un privilegiu să beneficiem de cat mai mult din cunoștințele și analizele sale istorice. Alti au remarcat, precum Dana Sisoeva intr-o recenzie al volumelor, ca sunt multe locuri si oameni care nu sunt mentionati, dar este fisic imposible pentru un istoric sa gasesaca si sa cuprinda intro carte informati pentru absolut fiecare comunitate baptista. Nu vă lăsați intimidați de dimensiunea volumelor. Istorile din interior sunt captivante, une ori socante și importante pentru înțelegerea trecutului nostru baptist, dar și al prezentului, pentru a înțelege rolul religios, social și politic al baptiștilor din România în istoria religiilor din Europa dar și din lumea întreaga.

Va multumesc pentru presenta voastra, participarea la lansare si va indemn sa cititi volumele si sa incuragati si pe alti sa le cumpere!

O scurtă biografie a doamnei dr. Iemima Ploscariu

Iemima Ploscariu s-a născut in Baia de Arama, jud. Mehedinți si la varsta de 1 an s-a mutat in California cu parinții. Are Masterat in istorie de la Central European University (Budapesta), si Master de Litere de la University of St Andrews (Scoția). Ea și-a terminat doctoratul la Dublin City University, Irlanda in 2021 cu teza „A Dappled People: Jewish, Roma, and Romanian Evangelicals Challenging Nationalism in Interwar Romania”, în curs de revizuire pentru publicare. Ea are sediul între Sacramento, California și Barcelona, Spania, unde este redactor-șef pentru Europa Centrală de Est la Directory of Open Access Journals și asistent editorial pentru Journal of Romanian Studies. Publicațiile ei anterioare includ cercetări despre minoritățile etnice și religioase, naționalism, muzică, Holocaust, memorie și gen în România secolului XX. Este căsătorită cu Luis Arcanjo.

Publicările ei se pot găsi aici: https://spd.academia.edu/IemimaPloscariu https://orcid.org/0000-0002-2398-6090

spd.academia.edu

https://www.youtube.com/watch?v=Lc4RglbZy-g&t=695s

,,Închinarea și slujirea lui Hristos într-un legământ nou, al Duhului”

 

Harnicul și credinciosul păstor Vasile Paul care are în inimă lucrarea Domnului și vrea ca lucrarea să meargă tot mai bine și frații păstori și lucrători să fie tot mai bine pregătiți, a organizat următoarea conferință. Au fost prezenți frați din Țara Chioarului, Țara Oașului, Țara Lăpușului, dar și din Maramureșul istoric, zona Baia Mare.

Sâmbătă 30.03.2024 de la ora 9:30 a avut loc la Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Baia Mare, str. Gheorghe Doja nr.17, un timp de părtășie la care au participat pe lângă comitetul bisericii și alți frați slujitori din zona Maramureșului. Invitatul special al acestei  întâlniri de seamă a fost fratele Gigi Cosman de la Cluj.

Tema abordată a fost:

“Închinarea și slujirea lui Hristos într-un legământ nou, al Duhului”

Jumătate din prima parte a Conferinței o voi posta cu ajutorul Domnului pe Youtube.

Fratele Gigi Cosman din Cluj a fost păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Cluj-Mănăștur iar acum fiind la pensie este invitat să prezinte numeroase conferințe pe diferite teme.

Acest dar îl are de la Dumnezeu și este moștenit de la bunicul lui  Cozman Gheorghe care a fost binecuvântat cu același dar. În anul 1926 fratele Cozman a scris în revista Farul Mântuirii următorul articol:

Importanța misiunii în România[1]

Terenul unde sămânța cuvântului Evangheliei este așa de mare, iar lucrătorii care sunt demni de a conduce plugul Evangheliei sunt foarte puțini și chiar în unele părți ale țării, lipsesc cu desăvârșire, din care cauză mult loc al scumpei noastre patrii a rămas neînsămânțat cu adevărul  Evangheliei, singurul dătător de viață veșnică.

Ca unul care sunt chemat a conduce acest plug, și a trage brazde adânci prin locuri înțelenite de noianul păcatului și bezna de indiferență ce este în largă măsură așezată pe nervii de cugetare la Dumnezeu, am fost chemat să vizitez câteva localități din afară de cercul meu de activitate, dornice după Cuvântul Domnului, vizitând comunele Jibou și Cuceu, județul Sălaj, unde am evanghelizat atât cât Domnul mi-a ajutat.

Am plecat apoi în comuna Domin unde este o mare secetă de adevărul luminii lui Isus Cristos, acolo am fost însoțit de fratele meu de corp cu numele Costan, pe care l-am botezat în moartea și învierea Mântuitorului nostru Isus Cristos.

În ziua de 3 Noiembrie 1925, am vizitat pe o soră cu numele Ciachi Elisabeta, care se afla bolnavă într-un sanatoriu din orașul Cluj, de unde apoi am plecat mai departe.

În acest turneu de misiune, am putut vedea ce mare lipsă este de a împrăștia Cuvântul lui Dumnezeu, însă lucrători sunt puțini.

Țara românească, reprezintă pentru noi cel mai vast teren de cultură evanghelică și s-ar putea obține frumoase rezultate dacă noi am avea mai mulți lucrători. Dar cum să se predice Evanghelia dacă nu sunt lucrători și cum să trimitem lucrători dacă nu avem cu ce? Căci am constatat că unii prețuiesc mai mult lucrurile pământești decât Împărăția lui Dumnezeu.

Lipsa de lucrători este mare și sunt convins că noi avem lucrători și în poporul nostru, avem destule elemente bune pentru a le întrebuința, însă nu le scoatem la lucru, din pricină că în mulți dintre noi domnește zgârcenia, care este mama tuturor răutăților. Avem un capital însă  nu-l punem la bancă ca să producă fructe de viață veșnică.

Noi, toți ar trebui să îndreptăm privirile noastre și tot interesul nostru, ca să putem face ceva în țara noastră care și-a mărit granițele geograficește, însă nu și evanghelic.

Să punem toată râvna noastră, ca să susținem misiunea Evangheliei în România, unde se pot obține succese strălucite.

Dați obolul vostru și îndreptați tot interesul pentru cauza sfântă a Mântuitorului nostru Isus Cristos, căruia fie glorie și mărire.

                         COZMAN GHORGHE, predicator Aiud.

 

Programul conferinței s-a desfășurat în felul următor:

9:30 - 10:00 rugăciune

10:00-11:20 sesiune

11:20-11:40 pauză de cafea, ceai, cozonac, apă etc

11:40-13:00 sesiune

13:00-13:30 Q&A,

13:30 masa de prânz

Slăvit să fie Domnul pentru această lucrare și îi mulțumim pentru asemenea oameni.

---

[1] Farul Mântuirii, Anul VII, Nr. 1 și 2, ianuarie 1926,  pp. 9-10.

 

Lansarea cărții "Baptiștii din România: Pionerii" de Mihai Ciucă

 

Mult așteptata lansare a cărții "Baptiștii din România: Pionerii", găzduită de Institutul Teologic Baptist Bucuresti este cu siguranță unul dintre marile evenimente ale anului ce au loc în marea familie baptistă din România. Dureros este faptul că acest eveniment cultural și științific a avut loc în lipsa autorului, el fiind din data de 04 iulie 2021 în prezența lui Dumnezeu pe care L-a iubit atât de mult toată viața; acolo el se odihnește după osteneala de pe acest pământ.

Locul cărturarului Mihai Ciucă a fost luat de familia lui la fel de minunată care ne-a oferit o prezentare impecabilă a autorului și a lucrării sale. Impresia lăsată de cei doi ,,mesageri ” ai autorului a fost una la superlativ, făcându-ne să simțim că autorul deși nu putea fi  în mijlocul nostru în mod fizic, era prezent prin spiritul lui de o înaltă ținută morală. Expozeul despre viața și opera postumă a lui Mihai Ciucă, făcut de sora Ana a fost unul corect, simplu dar de o mare finețe, asemeni celeia care l-a rostit,  sigură pe sine dar cu durere în suflet pentru că și-ar fi dorit din inimă și suflet ca acolo în locul dumneaiei să fie prezent Mihai.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest eveniment la care am luat parte și am fost îmmbogățit spiritual din belșug. Îmbogățit prin faptul că Dumnezeu a ridicat un asemenea om care a căutat binele poporului credincios baptist în care s-a născut. Îmbogățit prin multele informați de mare valore pe care     le-am auzit și încerc să le însușesc. Îmbogățit prin cunoașterea oamenilor prezenți la eveniment care au dat dovadă de o mare importanță cărților prezentate și aprecierea față de autor.

Programul pentru Miercuri, 27 Martie, 10:00 Lansare de Carte 10:00-11:30 Gazdă: Iosua Faur

1. Ana, Bogdan Ciucă

2. Gelu Paul, membru fondator BIG Impact, coordonatorul proiectului

3. Dr. Iemima Ploscariu, coordonator editare

4. Sorin Badragan, președintele UBR

5. Oti Bunaciu, Decan al Facultății de Teologie, Vicepreședinte al Alianței Mondiale Baptiste

6. Daniel Mariș: Rectorul ITB

7. Dr. Viorel Achim, cercetător al Institutului de Istorie Nicolae Iorga, Academia Romana

Comunicări științifice 11:45-13:30

Gazdă: Sorin Bădrăgan Prezentari 10-15 min:

1. Dr Marius Silvesan "Federația Reprezentativă a Cultelor Evanghelice Recunoscute din RPR"

2. Dr. Viorel Achim "Elevii din familiile baptiste, victime ale persecuţiei din anii 1940-1944. Situaţia din vestul ţării"

3. Dr. Iemima Ploscariu "Familia Craighead și influenta misionara baptista in Romania interbelica"

Sa acordat și un premiul Mihai Ciucă.

Toți acești vorbitori au avut cuvinte alese, bine prezentate și adevărate la opera prezentată și autorul ei Mihai Ciucă.

După lansarea de carte, cu familia lui

 Mihai Ciucă

În amintirea vărului Damian Vidoni și fiului său Dumitru Vidoni din Gladna Română de Dr. Caius Obeadă

 

Dumitru Vidoni

Este foarte interesant acest articol. Caius vorbește cum se ajungea în America, cât costa biletul și alte lucruri.

Lecturare plăcută!

O mică  istorie a familiei Vidoni, în lucrarea Evangheliei

La sfârşitul secolului XIX, Damian Vidoni pleacă din Gladna Română, un sat  situat la poalele Padeşului, în zona  Banatului, înspre America. Nu ştim exact traseul, dar străbunicul vărului Damian, un om  plin de curaj, pleacă să traverseze Oceanul spre noua țară.

 Tot în această perioadă doi fârdeni, Daminescu si Jurconi, se aventurează şi ei spre meleagurile americane, ajungând la Detroit. Din unele surse primite, Daminescu ajunge să fie menționat în istoria Bisericii din Detroit, a comunității româneşti din acea perioadă,  ca unul care a contribuit la  construirea clădirii bisericii. După câțiva ani amândoi se reîntorc acasă pe plaiurile Banatului şi  se implică în  lucrarea Evangheliei din cercul de misiune Fârdea. 

În acea perioadă traversarea Oceanului se făcea prin două feluri de nave: nave cu vele şi nave motorizate pe aburi. Navele cu vele făceau aproape 6 săptămâni pãnă în America, iar dacă ajungeau sa aibă probleme atmosferice, traversarea Oceanului putea să dureze şi până la 14 săptămâni.  Navele mai moderne, la sfârşitul secolului XIX, motorizate pe aburi, traversau Oceanul între 6-9 zile. 

După unele date istorice, costul biletului era în jur de 30 de dolari. O navă avea o capacitate de 1.500-2.000 de emigranți,  iar profitul era între $45,000 - $60,000 pe o singură tură,  cheltuielile de masă  fiind în jur de 60 de cenți/zi. Aceasta era perioada în care 12 milioane de emigranti aveau să ajungă în America (între anii 1870-1900). Majoritatea emigranților au venit din Nord-Vestul Europei, peste 8 milioane, iar din Sud-Estul Europei (în special italieni)  au venit peste 3 milioane de emigranți. 

Nu ştim pe ce drum a plecat Damian şi nici de unde a avut bani de drum, însă ştim că a avut un curaj deosebit, încât să plece din Banat spre coasta europeană a Atlanticului cu destinația America. 

Nu ştim nici dacă Damian vorbea vreo limbă străină,  întrebându-ne cum a reușit să se descurce și a traversat Europa. Era o vorbă prin zona Zoltului/Gladnei:  „dacă te descurci în  Luncani,  te poți descurca şi în Bucureşti”.  

Din cele spuse de străbunii noştri, ştim că Damian Vidoni a lucrat în America o perioadă de timp, mai târziu întorcându-se acasă pe plaiurile bănățene ale satului natal, Gladna Română. Numeroase detalii ne lipsesc, şi curiozitatea ne împinge să ne imaginăm un bănățean descurcăreț, care nu numai că ajunge pe meleaguri americane, dar nu îşi  uită neamul şi familia, revenind la poalele Padeşului, la casa părintească. 

În America nu ştim cum s-a descurcat cu limba, cât de bine a stăpânit engleza, însă ştim două lucruri importante:  L-a primit pe Christos ca Domn şi Mântuitor (s-a pocăit) şi s-a întors acasă cu ceva bani.

 Prin anul  1902 Biserica Baptistă din Gladna Română îşi  deschide porțile. Prin bunătatea cerului, Damian ajunge la cunoașterea mântuirii, fără să ştim prin cine şi cum, însă cert este că pocăința lui Damian este reală. Întorcându-se acasă el spune şi altora despre credința salvatoare. Astfel că Damian Vidoni este primul credincios din zona Gladnei Române. El  aduce credința tocmai din America, nu de pe plaiurile Ardealului sau de la populația germană din zona Timişoarei. Datele istorice atestă deschiderea Bisericii Baptiste din Gladna Română în anul 1902, Damian Vidoni jucând un rol esențial nu numai în predicarea Evangheliei, dar şi  în construirea locaşului de închinare.

Damian Vidoni s-a  căsătorit cu Anastasia, o fată cu un nume de prințesă, iar primul lor copil se naşte pe 15 Septembrie 1898. Revenirea în țară l-a motivat să înceapă lucrarea misionară, prin predicare şi mărturia credinței. În anul 1902 pe meleagurile Gladnei Române  existau  deja un număr  suficient de credincioşi baptişti care au găsit mai mult decât necesară construirea unei case de rugăciune. Damian a investit  banii aduşi din America pentru construirea bisericii,  care şi astăzi se poate vedea la poalele Padeşului. 

În 1908 revista Adevărul, nr.6,  din luna decembrie, relatează că la Gladna Română, în data de 11 octombrie s-a ținut un botez de către  fratele Ştefan Igna din Lalaşinț (unul din pionerii credinței  baptiste din Banat).  S-au botezat 6 suflete: 1 din Gladna Română, 1 de la Curtea, 2 din Hăuzeşti şi 2 din Fârdea. La botez a fost mult popor, din 16 comune. Citirea Cuvântului a fost din Matei 28:19. Tot în acel an, istoricul Vasile Berbecar ajunge la Gladna Română să vadă lucrarea baptiştilor din zonă, unde s-a întâlnit şi cu părinții şi elevii şcolii din Gladna la o festivitate locală. 

De asemenea în aceeași perioadă, în zona Gladna Română-Fârdea, se perindă pionierii credinței baptiste cum ar fi Ştefan Igna, Mihai Cornea şi Emilian Ardelean.

Datorită lucrării misionare din Gladna Română, Achim Ripan primeşte credința şi se botează în acest sat.  Ripan Achim este un personaj important, el fiind cel care a predicat Evanghelia lui Gheorghe Ciorega (Ciorogaru)  care prin 1910 ajunge să deschidă Biserica din Lugoj. Lucrarea misionară a baptiştilor din Gladna Română ajunge să fie din ce în ce mai cunoscută, mulți vizitând această zonă pentru a  asculta Cuvântul predicat, Damian Vidoni fiind pionierul baptist din cercul misionar din Gladna Română.

Primul copil al familiei Damian şi Anastasia Vidoni a fost Dumitru Vidoni, care în data de 15 August 1919 a  fost botezat în  Gladna Română de Ştefan Igna. Dumitru Vidoni avea 17 ani când L-a mărturisit pe Domnul în apa botezului. Mărturia şi dedicarea părinților lui din cadrul lucrării misionare l-au impresionat pe tânărul Dumitru care ajunge să se implice în lucrare, urmând exemplul tatălui său. 

În această perioadă, fanfara Bisericii din Gladna Română este constituită şi ajută lucrarea misionară din zonă.

 În 1922 la 23 iulie, fanfara participă în Surducul Mic la  un botez cu 11 suflete,  oficiat de pastorul Ioan Covaci. Sunetul fanfarei  se auzea peste dealuri, mersul pe jos fiind singurul mod în care se realiza deplasarea dintr-o localitate în alta. Pe la popasuri, instrumentiştii începeau să cânte câte o melodie, ecoul acesteia ajunge să răsune peste dealuri şi coline. 

În 1923, în data de 10 iunie,  a fost oficiat actul botezului în Gladna Română de către fratele Ștefan Igna,  unde 19 suflete au mărturisit credința prin apa botezului. Paradoxal (dacă am putea spune) la Bucuresti în același an, pe data de 17 iunie, se oficia al 4-lea botez cu 15 suflete, sub îndrumarea lui Constantin Adorian. 

Fanfara Gladnei îşi face un renume aparte  fiind invitată la multe activități de evanghelizare sau botez. Sub conducerea dirijorului Teodor Boloşin, fanfara participă la programul de botez din data de 20 iulie la Jupâneşti, unde 10 suflete mārturisesc credința cu ocazia botezului oficiat de pastorul Emilian Ardelean. Această perioadă este plină de activități misionare, Damian Vidoni și restul familiei Vidoni fiind implicați  în toate activitățile Bisericii Baptiste din Gladna Română. Lucrarea misionară a lui Damian aduce roade şi binecuvântare pe meleagurile bănățene.  

După plecarea pastorului Emilian Ardelean din cercul de misiune Gladna Română, s-a deschis cercul de misiune din Jupâneşti. Dumitru Vidoni (băiatul mai mare al bătrânului Damian) preia pastoratul comunității baptiste din Gladna Română. În familia Vidoni, la fel ca şi în alte familii bănățene, numele taților, bunicilor sunt purtate mai departe, din generație în generație, astfel că în familia Vidoni mai sunt şi alți Damiani, unul fiind fratele lui Dumitru Vidoni, născut în 23 septembrie 1912, fiul lui Damian şi Anastasia Vidoni.  

Fratele păstorului Dumitru Vidoni, Damian, se căsătoreşte cu Spadora care este cunoscută ca Debora. Din cauza dificultății de pronunțare a numelui Spadora, familia o „poreclește” Debora.  Damian si „Debora” au avut 5 copii: Gheorghe, Simion, Dumitru, Ana si Mărioara (care  a plecat la Domnul la vârsta de 20 de ani). Gheorghe (care este şi el poreclit „George Pleasa”) s-a născut în 23 Septembrie 1932. George Pleasa se căsătoreşte cu „Eta” (care ar proveni de la Elizabeta) şi au avut 10 copii. 

În această perioadă Biserica din Gladna Română continuă să crească, multe din familii având mulți copii, toți implicați în  lucrarea bisericii, în fanfară sau în cor. Familiile Vidoni lucrează cu spor în câmpul Evangheliei, urmând exemplul părinților şi bunicilor lor. Pentru că se face confuzie în repetarea numelor, trebuie să readuc aminte că Damian Vidoni, fratele pastorului Dumitru, este bunicul vărului Damian, care poartă numele bunicului și străbunicului său.

Gheorghe Vidoni (cunoscut ca George Pleasa) s-a botezat în data de 6 ianuarie, 1965, rămânând credincios lucrării în Biserica din Gladna. George Pleasa, primește talentul muzical, fiind un instrumentist deosebit care putea să cânte la orice instrument de fanfară. George este dirijorul fanfarei din Gladna până când a plecat în veşnicie. 

Ca o paranteză istorică, tatăl şi bunicul meu erau şi ei membri în fanfara Bisericii Baptiste din Gladna Română,  martori la o mulțime de activități misionare în această zonă a  Banatului.

Damian este cel mai mare copil din cei 10 ai lui George Vidoni (Pleasa) şi mătuşa Eta. Damian, mergând pe urmele înaintaşilor săi, rămâne credincios Mântuitorului său, dedicându-şi viața lucrării. A fost implicat din tinerețe în lucrarea misionară din Gladna Română, mai târziu ajungând la Timişoara unde Domnul îl îndeamnă să se implice în Biserica Baptistă Germană, până când Domnul L-a chemat în veşnicie. 

Restul istoriei va trebui să fie completată de copii şi  de cei care l-au cunoscut ca și lucrător. 

Ca o notă de încheiere, am să explic legătura de rudenie între trei mari familii: Vidoni, Streian şi Obeadă, o legătură complicată şi ținută în simplitate din generație în generație. Indiferent cât de distanți suntem, noi toți ne acceptăm ca veri, din neam în neam, indiferent unde am ajuns să fim împrăştiați în lumea largă. 

Străbunica mea se numea Maria Streian, înainte să se mărite cu Emilian Obeadă, care a murit pe front în primul război mondial. Maria Obeadă a ajuns  să fie cunoscută sub numele de „mama Uța”, văduvă cu 4 copii: Valeria, Ana, Ion şi Romulus. Valeria Obeadă s-a căsătorit cu Valeriu Măstecănean, iar de aici începe o nouă spiță de neam care intră în istorie. Din familia Măstecănean, ajungem să întâlnim două surori: Ana şi Eta. Eta ajunge nevasta lui George Pleasa. 

Prin „mama Uța” familia Obeadă este legată prin neam de sânge cu familia Streian.

Prin legătura Măstecănean, căsătoria lui Eta cu George Pleasa  se creează o altă legătură de neam.

Legătura dintre familia Streian şi Vidoni este făcută prin căsătoria lui Damian Vidoni cu Spadora (poreclită Debora) care provine din familia Streian, sora lui Victor (uica Hipu), Elisabeta, Aneta, Dr. Caius  şi profesorul Nicolae. 

Toate cele trei familii, Vidoni, Streian si Obeadă au legături de neamuri de la începutul secolului XX, la începutul anilor 1900. Prin aceste legături sunt un văr de-al lui Damian Vidoni, cel care a plecat în veşnicie să fie în prezența Domnului şi a  familiilor noastre care ne aşteaptă şi pe noi să ne întâlnim cu ei în ceruri.

Domnul să se îndure de noi toți şi  să ne dea putere să continuăm lucrarea mărturiei credinței înaintaşilor noştri.