Public acest material cu ocazia
apariției unei cărți eveniment, folositoare pentru teologi, oameni iubitori ai Bibliei,
care se numește: „Evangheliar”. Nu este o carte dogmatică Romano-Catolică, ci
este o carte care se referă la cele patru Sfinte Evanghelii. Din „Nota” scrisă
de domnul preot Eduard Patrașcu și prin câteva poze, veți vedea că este ceva
mai mult, care ajută la a înțelege cât de complicată este o traducere, cum
scrie în original și cum iese de sub pana traducătorului, textul Bibliei.
Îi spun cărturar iscusit pentru
că împreună cu colegul dumnealui, preot Alois Bulai, au scos de sub tipar în
anul 2013 o Biblie tradusă de domniile lor, care a fost apreciată de
reprezentanții bisericilor: Ortodoxă, Luterană, Penticostală, Baptistă și din lumea
Academică. Aceste aprecieri s-au făcut în cadrul unei Sesiuni de comunicări pe
care îl poți vedea AICI.
Acest om nu obosește. Aleargă
acolo unde este nevoie, răspunde rapid la mesaj și nu lasă pe nimeni să aștepte
la nesfârșit.
Felicitări domnule preot și Bunul
Dumnezeu să vă dea putere să faceți și mai deslușită puterea Cuvântului Său!
Nota scrisă de domnul preot Eduard Patrașcu.
NOTĂ
Evangheliarul de față conține în
formă interliniar-sinoptică textele celor patru Evanghelii, după cum urmează:
pe pagina din stânga este textul grec, cel în care, cel mai probabil, au fost
compuse de către autori și redat aici după The Greek New Testament, ediția a
patra revizuită, Stuttgart 2001, iar sub fiecare cuvânt grec, o variantă
literală (atât cât s-a putut, ținând cont de topica greacă și cea românească)
în limba română; pe pagina din dreapta, în caseta din partea superioară, este
textul evanghelic în limba română conform traducerii făcute de pr. Alois Bulai
și pr. Eduard Patrașcu din ediția Departamentului de Cercetare Biblică al
Diecezei de Iași 2020; iar în caseta de jos, versiunea latină a Nova Vulgata
1979.
Scopul acestei maniere de
prezentare este acela de a putea avea mai ușor acces la profunzimea și
frumusețea textelor pe care cei patru evangheliști le-au lăsat posterității
drept mărturie de credință. Această mărturie, fiind transmisă într-o limbă
diferită de cea pe care o vorbim și prin intermediul căreia gândim (deci
înțelegem) noi, are o forță de expresivitate mai greu de redat în totalitate în
traducere. De aceea, deja în sec. III d.C., Origene a remarcat nevoia de a pune
„pe aceeași pagină” mai multe traduceri ale textelor biblice în așa fel încât
cititorul să poată privi simultan (sinoptic) același text tradus de mai mulți
traducători și astfel, acumulând nuanțele fiecărei traduceri, să se poată
apropia mai mult de ideea pe care a vrut să o transmită autorul textului
respectiv.
Aceasta este și ideea
evangheliarului de față. Și este și motivul care a dus la întocmirea variantei
în limba română care însoțește cuvânt cu cuvânt textul grec: această variantă
literală în limba română este asumată de subsemnatul și nu se vrea să fie
nicidecum o alternativă la traducerea literară deja prezentă în ediția în limba
română mai sus citată, ediție care rămâne de referință și de neînlocuit cu cea
prezentă. Varianta literală (destul de dură de altfel pe alocuri) este doar
pentru a încerca să fie ajuns mai îndeaproape sensul pe care-l sugerează
termenul ales de autorul evangheliei respective.
Însă această versiune „brută”
(întrucât „interliniaritatea” cere ca ea să fie cât mai literală) se poate
înțelege că nu putea să urmeze „cuvânt cu cuvânt” versiunea literară menționată
și, din păcate, nu permite nici respectarea normelor dactilografice. A fost
nevoie uneori introducera unui cuvânt între paranteze pătrate pentru a preciza
sensul; de asemenea, deși timpul verbal al unor verbe era, de exemplu, prezent,
ținând cont de ideea temporală vehiculată de context, s-a folosit totuși timpul
verbal al acesteia din urmă. Există apoi termenii sinonimi: și în aceste cazuri
s-a încercat folosirea coerentă a diferiților termeni românești pentru a sugera
diferența de nuanță. și De asemenea, propozițiile nominale din limba greacă au
fost redade aproape de fiecare dată ca
propoziție completă. Mai greu s-a dovedit a fi situația verbului întoțit
de substantivul masculin în cazurile dativ și acuzativ, sperând totuși în
bunăvoința cititorului de a înțelege bine aceste situații.
Un ultim lucru „dictat” de această
interliniaritate: este vorba de acele versete despre a căror prezență sau nu în
textul originar este discutată între exegeți. Aceste versete nu fac parte nici
din textul românesc ce-l însoțește pe cel grecesc, iar în acest evangheliar,
nici în cel literar (din dreapta paginii).
Deși poate părea un joc de cuvinte
paronimice, confruntarea dintre varianta literală și cea literară se dovedește
a fi de real folos în înțelegerea mai adâncă sau măcar în intuirea încărcăturii
semantice a textului evanghelic. Iar dacă se mai confruntă și cu versiunea
latină (având o privire sinoptică), atunci înțelegerea ar trebui să fie și mai
aducătoare de bucurie.
Se dorește ca prezenta „variantă”
a Evangheliarului să slujească tuturor celor care caută cu sinceritate și cu
deschidere onestă să guste frumusetea mesajului evanghelic șansa de a putea
experimenta profunzimea textului și, făcând această experiență, să se poată
îmbogăți nu doar din punct de vedere cultural, cât mai ales din cel al
credinței, deci al percepției prezenței lui Dumnezeu.
Iași, 25 aprilie 2023, în
sărbătoarea sf. Marcu, evanghelist.
Pr. Eduard Patrașcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu